SUFERINȚĂ ȘI ÎNDURARE
EVANGHELIA
Acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci, le-a spus această parabolă: 11 “Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, autorul răscumpărării noastre, îți mulțumesc că nu ai renunțat niciodată la mine. Indiferent cât de departe am rătăcit, m-ai primit înapoi. Te preamăresc pentru îndurarea Ta mântuitoare! Când sufăr, te rog să rămâi cu mine. Harul tău îmi este suficient!
Misterul suferinței
Deciziile fiului cel mic i-au făcut pe toți cei din această parabolă să sufere. El a suferit pentru că, după ce a cheltuit tot ce avea, o foamete misterioasă a cuprins țara, punându-l într-o situație disperată. S-a trezit „murind de foame”. Tatăl a suferit și el, deși nu făcuse nimic rău. Nu a făcut nimic pentru a merita trădarea propriului fiu. Fiul cel mare a suferit când fratele său a plecat și poate și mai mult când fratele său s-a întors. Parabola se repetă în multe dintre familiile din ziua de azi, distruse de infidelitate, dependență sau disfuncționalitate. „În cadrul fiecărei forme de suferință îndurată de om și, în același timp, la baza întregii lumi suferinde, se află în mod inevitabil întrebarea: de ce?… Și din punct de vedere omenesc suferința este și mai profundă dacă nu se găsește un răspuns satisfăcător”, spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea. Este posibil să nu reușim să răspundem la întrebarea „de ce” (în această viață), dar atunci când ne unim suferința cu Cristos, „enigmele durerii și ale morții capătă sens” (Salvifici Dolores).
Suferința neînțeleasă
Suferința (chiar și moartea) este consecința naturală a păcatului, aceasta nu mai este un mister. Fiul risipitor a întreprins anumite acțiuni concrete pentru a-și atinge scopurile, iar aceste acțiuni, fiind păcătoase, purtau în ele însele semințele suferinței. El și-a cerut pe nedrept moștenirea, și-a abandonat familia, și-a risipit resursele financiare și a trăit în mod egoist. Viața nu poate admite decât două modele: postul și festinul – sau invers. Or, conștiința noastră ne avertizează că a trăi doar din ospăț în ospăț, răsfățându-ne egoismul și autosuficiența, este nesustenabil. La un moment dat vine foametea, și noi o știm. Scripturile mărturisesc acest lucru prin modul în care fiul cel mic și-a început parcursul de convertire – „venindu-şi în fire”. El și-a făcut un bilanț al condiției suferinței sale, al cauzelor ei evidente, ceea ce l-a determinat să își schimbe comportamentul. Și noi trebuie să fim pregătiți să renunțăm la păcatele noastre în acest Post; când o vom face, s-ar putea să ne simțim ușurați de unele dintre suferințele noastre.
Milă fără excepție
Cea mai importantă figură a parabolei rămâne tatăl milostiv. Mila lui a fost nediscriminatorie, revărsată atât asupra fiului mai mare, cât și asupra fiului mai mic. Deși el însuși suferea, a fost capabil să ierte păcatele copiilor săi și astfel să le aline suferința. Poate că tocmai prin propria suferință a înțeles-o pe a lor. Acum, Dumnezeu nu suferă așa cum suferim noi. Dar putem spune, conform modului nostru uman de a vorbi, că cea mai mare durere a lui este să ne vadă căzând în păcat. El știe că păcatul nu ne va face fericiți; el știe că a păcătui înseamnă „a îngriji porcii”. Și astfel, fiind Dumnezeu-Iubire, are milă de noi. Suntem întotdeauna bineveniți înapoi Acasă.
Doamne Isuse, păzește-mă astăzi de orice păcat. Ajută-mă să evit suferința pe care o pot evita și să accept, prin harul tău, suferința pe care nu o pot evita.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi rosti o rugăciune în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail, invocându-i ajutorul în lupta mea împotriva păcatului și a celui rău.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: