SUFERINȚELE LUI PETRU ȘI ALE LUI PAUL
LECTURA I
Despre Isus mort Paul pretindea că este viu.
Citire din Faptele Apostolilor 25,13-21
În zilele acelea, regele Agripa şi Berenice au coborât la Cezareea ca să-l salute pe Festus. 14 Întrucât au rămas acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: “Se află aici un bărbat lăsat în închisoare de Felix. 15 Pe când eram la Ierusalim, s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor, cerând condamnarea lui. 16 Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la romani să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire. 17 Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fără întârziere, m-am aşezat pe tronul de judecată şi am poruncit să fie adus omul. 18 Acuzatorii care erau de faţă nu au adus împotriva lui nicio învinuire de vreunul dintre relele pe care le bănuiam eu. 19 Aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea că acesta este viu. 20 Fiind eu nedumerit, am spus dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo despre acestea. 21 Dar, pentru că Paul a făcut apel, voind să fie păzit până la decizia maiestăţii sale, am poruncit ca el să fie păzit până când îl voi trimite la cezar”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.11-12.19-20ab (R.: 19a)
R.: Domnul şi-a stabilit în ceruri locuinţa sa.
sau:
Aleluia.
1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.
11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.
19 Domnul şi-a stabilit în ceruri tronul său,
domnia lui se întinde peste toate.
20ab Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii lui,
voi, cei puternici, care împliniţi cuvintele sale. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,26cd
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus. (Aleluia)
EVANGHELIA
Paşte mieluşeii mei! Paşte oile mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19
În acel timp, când li s-a arătat la Marea Tiberiadei, după ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: “Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: “Paşte mieluşeii mei!” 16 El i-a zis iarăşi, a doua oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: “Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: “Paşte oile mele!” 17 I-a zis a treia oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: “Mă iubeşti?” şi i-a spus: “Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: “Paşte oile mele!” 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: “Urmează-mă!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îmi reînnoiesc devotamentul față de tine, precum și dorința de a-L urma pe Fiul tău. Promit să hrănesc și să îngrijesc „mieii” și „oile” aflate în grija mea. Fă să te preamăresc prin tot ceea ce spun și realizez.
Adevărata rugăciune începe cu Dumnezeu
Prima lectură și Evanghelia sunt conectate prin referiri la suferințele și martiriul pe care atât Paul cât și Petru aveau să le îndure pentru Evanghelie și pentru Mântuitorul lor, Isus Cristos. În Evanghelie, Isus înviat merge cu Petru pe malul Mării Galileii. Este o imagine vie a ceea ce ni se întâmplă și nouă când ne rugăm. Pășim alături de Isus și îi ascultăm cuvântul. În rugăciune, auzim aceeași întrebare pe care a auzit-o Petru: „Mă iubești?” și ni se cere să răspundem cu umilință: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. În rugăciunea adevărată, primul care vorbește este întotdeauna Dumnezeu. Chiar și atunci când credem că noi strigăm mai întâi către El și ne aude glasul, trebuie să conștientizăm că El era deja acolo strigându-ne pe nume, căutându-ne, așa cum un păstor bun își caută oaia pierdută. Evanghelia ne învață că Isus, Mielul lui Dumnezeu, ne-a asimilat, prin Botez, prin moartea și învierea sa, în staulul oilor. Noi, cei care am ajuns să credem în el, suntem acum numiți „miei”. Ca miei, împărtășim și suferințele Mielului.
Isus anunță suferințele lui Petru
Isus, Bunul Păstor, le oferă apostolilor puterea de a fi păstori ai turmei sale. Isus se întoarce către Petru, care îl negase de trei ori, și îi cere o triplă mărturisire a iubirii. „Mărturisirea iubirii trebuie să preceadă acordarea autorității; autoritatea fără iubire este tiranie” (Sheen, Life of Christ, Image Books, 427). Iubirea este condiția slujirii. Iar Petru, „omul care căzuse cel mai adânc și învățase cel mai mult din propria slăbiciune, era, cu siguranță, cel mai calificat pentru a-i întări pe cei slabi și pentru a-i hrăni pe miei” (Sheen, Life of Christ, 427). Isus i-a încredințat cheile lui Petru-Stânca și l-a desemnat, înainte de înălțarea sa la cer, păstorul vizibil al Turmei vizibile a Bisericii. „Deși era impulsiv și plin de determinare în zilele tinereții sale, la bătrânețe, Petru avea să-l preamărească pe Învățător prin propria sa moarte pe cruce. Începând cu Rusaliile, Petru a fost condus acolo unde nu voia să meargă. A fost nevoit să părăsească Cetatea Sfântă, în locuri în care îl așteptau închisoarea și sabia. Apoi a fost condus de Învățătorul său divin în Samaria și în casa unui păgân, Corneliu” (Sheen, Life of Christ, 429). Petru a fost apoi condus la Roma, unde avea să fie legat și bătut în cuie pe o cruce. Sheen comentează: „Astfel, omul care îl ispitea mereu pe Domnul, pentru a-l îndepărta de cruce a fost primul dintre apostoli care a mers către ea. Crucea pe care a îmbrățișat-o a adus preamărire Mântuitorului său mai mult decât zelul și impetuozitatea tinereții sale. Când Petru nu a înțeles că Crucea implica Răscumpărarea din păcat, și-a pus propria moarte înaintea celei a Învățătorului, spunând că, deși toți ceilalți ar fi eșuat în a-l apăra, el nu o va face. Acum, Petru a înțeles că numai în lumina Crucii de pe Calvar Crucea, pe care o va îmbrățișa, moartea avea sens” (Sheen, Life of Christ, 429).
Întemnițarea lui Paul la Cezareea
Faptele Apostolilor se încheie cu relatarea întemnițării lui Paul la Cezareea și a călătoriei sale spre Roma, unde, ca și Petru, va fi martirizat. Pentru a-l proteja de cei care voiau să îl ucidă, Paul a fost condus de la Ierusalim de o armată de patru sute șaptezeci de soldați și călăreți la Felix, guvernatorul din Cezareea. Claudius Lysias explica într-o scrisoare că această controversă dintre Paul și iudei se referea la chestiuni legate de legea iudaică și nu implica nicio acuzație care să pretindă moartea sau închisoarea lui Paul. Felix a analizat cazul lui Paul prezentat de Anania, marele preot, și de Tertullus. Acuzația lor era că Paul a încercat să profaneze Templul – probabil pentru că Paul ar fi „introdus” păgâni în rândul lui Israel. n loc să ia o decizie în cazul lui Paul, Felix a sperat la o mită din partea prietenilor lui Paul și l-a lăsat în închisoare timp de doi ani (58-59 d.Cr.). Când Felix a fost înlocuit, în anul 59 d.Cr., noul guvernator, Festus, l-a chemat pe Paul și l-a întrebat dacă dorește sau nu să fie judecat la Ierusalim. Paul știa că nu va avea parte de un proces echitabil la Ierusalim și a făcut apel la judecata Împăratului. Paul a acceptat acest lucru ca fiind voința lui Dumnezeu, înțelegând că a fost chemat să predice Evanghelia și la Roma. Prima lectură de astăzi este, așadar, o prezentare sumară a situației lui Paul și o consemnare a ceea ce i s-a întâmplat.
Doamne Isuse, când aud întrebarea ta: „Mă iubești?”, mă simt mișcat. Vreau să răspund împreună cu Petru: „Da, Doamne, te iubesc”, dar cunosc și de câte ori am eșuat în a te iubi. Transformă-mi tristețea în bucurie și fă-mă să te iubesc tot mai mult, cu fiecare zi care trece.
Putem învăța de la Petru și Paul că trebuie să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt. Isus ne asigură că, în calitate de miei ai săi, vom suferi cu el și pentru el. Suferința noastră, unită cu suferința lui Cristos, are o valoare răscumpărătoare. De fiecare dată când ne rugăm și ne deschidem inimile față de Dumnezeu, îi spunem că îl iubim și că îl vom urma pe Fiul său pe calea către Cruce și spre gloria Învierii.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: