SUNT MAI IMPORTANT DECÂT MULTE VRĂBII
EVANGHELIA
Nu vă temeţi de cei care ucid trupul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,26-33
În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: “Nu vă temeţi de oameni, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut! 27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! 28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul, şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.
Cuvântul Domnului
Astăzi este ziua închinată ție, Doamne. Vreau să o trăiesc cu tine, într-un mod care să-ți placă. Îți mulțumesc că mi-ai dăruit darul credinței, darul rugăciunii, darul Sfintelor Scripturi. Îți mulțumesc că nu renunți la mine. Îți mulțumesc că te gândești mereu la mine și că ești alături de mine. Îți ofer acest timp petrecut în rugăciune cu tine ca semn al iubirii mele față de tine și al dorinței de a-ți oferi slavă prin tot ceea ce fac și spun. Deschide-mi mintea și sufletul, Doamne, pentru a primi harul pe care dorești să mi-l oferi astăzi.
Confruntarea cu frica
Isus îi pregătește pe cei doisprezece apostoli ai săi pentru misiunea lor de a zidi Biserica și de a răspândi Evanghelia. În fragmentul evanghelic de astăzi, el îi pregătește pentru momentele în care se vor simți insuficienți sau slabi și pentru momentele în care vor suferi neînțelegeri, intimidări și persecuții. Cu toții am experimentat frica și nesiguranța în anumite situații. Isus știe că cei doisprezece apostoli ai săi și toți discipolii săi de-a lungul istoriei vor experimenta uneori frică și nesiguranță. Și astfel ne instruiește despre cum să facem față la acestea. El ne spune să nu cedăm în fața fricii, să nu cedăm niciodată în fața ispitei de a ne descuraja, pentru un motiv foarte simplu: suntem îngrijiți și vegheați de Tatăl ceresc. Nimic în lume nu se întâmplă fără știrea și permisiunea lui, nici măcar activitățile aparent nesemnificative ale micilor vrăbii. Și astfel, dacă suntem dedicați împlinirii misiunii încredințate de el, putem fi siguri că ne va ocroti și ne va binecuvânta. Domnul dorește ca noi să ne încredem în el fără rezerve, fără ezitare. „Vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap”, ne amintește, ca și cum ar vrea să spună că absolut nimic legat de viața noastră nu este lipsit de importanță pentru el.
Cât de puternic cred în această realitate cu privire la Dumnezeu și despre preocuparea sa cu privire la viața mea? Ce impact presupune această realitate asupra modului în care răspund situațiilor care îmi generează senzații de teamă și nesiguranță?
Părtași cu Cristos
Isus nu ar fi trebuit să ne facă „parteneri” în răscumpărarea lumii. El ar fi putut să facă totul singur. Dar a preferat să ne facă parteneri. „Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri!”. Noi primim adevărul și înțelepciunea lui Cristos; înțelepciunea sa pătrunde în inimile noastre; lucrează în sufletele noastre în mod tainic – și ceea ce primim de la el suntem îndemnați să împărtășim cu îndrăzneală și altora. „Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri”. Isus ne încurajează să fim martorii lui, să nu ne fie rușine că suntem creștini, să credem în ceea ce ne-a revelat, să contribuim la construirea Împărăției lui și nu doar la împărățiile trecătoare ale acestei lumi. Noi suntem misionarii săi, ambasadorii săi. Fiecare creștin, prin simplul fapt că este creștin, este chemat și pregătit să îl poarte pe Cristos altora. În ciuda insultelor și intimidărilor, suntem îndemnați să continuăm să proclamăm Evanghelia, nu doar prin modul în care ne trăim viața, ci și prin cuvintele noastre, vorbindu-le oamenilor despre Isus și invitându-i să îl urmeze. Ori de câte ori ne simțim nepotriviți pentru o misiune atât de înaltă, avem o ocazie unică de a-l glorifica pe Dumnezeu prin faptul că ne încredem cu mult curaj în el, indiferent de temerile noastre: „Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”.
Cât de curajos sunt eu ca și creștin? În ce fel mă invită Isus să proclam Evanghelia „de pe acoperișurile caselor”?
O perspectivă veșnică
Isus pare să nu obosească niciodată să ne reamintească să păstrăm o perspectivă veșnică asupra lucrurilor. „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul!”. Pământul nu este destinația noastră finală. Viața în această lume este o pregătire pentru viața veșnică. Avem o misiune pe care trebuie să o îndeplinim și pe care trebuie să o trăim timp de câțiva ani aici, pe pământ, iar apoi, când misiunea noastră va fi îndeplinită și sufletul ne va fi pregătit, Isus ne va chema Acasă, în Casa Tatălui din ceruri. Acest adevăr, repetat mereu și mereu de Isus, în atât de multe feluri, pe parcursul Evangheliilor, poate fi sursă de încredere, de bucurie și de pace pentru noi, dacă îl lăsăm să se întipărească cu adevărat în inimile și mințile noastre. Sfântul Ioan Crisostom, patriarh al Constantinopolului în secolul al IV-lea, sub împărați foarte puternici și extrem de corupți, a fost exilat de mai multe ori pentru că a refuzat să facă compromisuri în predicarea Evangheliei. Într-o predică ținută în vremuri de încercări și persecuții, el a exprimat cu putere această legătură între păstrarea unei perspective veșnice și a avea pace și curaj în toiul încercărilor: „Apele s-au ridicat și furtuni puternice s-au abătut asupra noastră, dar noi nu ne temem de înec, pentru că rămânem tari pe o stâncă. Fie ca marea să se dezlănțuie, ea nu poate sfărâma stânca. Fie ca valurile să se ridice, ele nu pot scufunda Barca lui Isus. De ce să ne temem? De moarte? Viața pentru mine înseamnă Cristos, iar moartea reprezintă un câștig. De exil? Pământul și tot ce cuprinde aparțin Domnului. Confiscarea bunurilor? Nu am adus nimic în această lume și cu siguranță nu vom lua nimic din ea. Am doar dispreț pentru amenințările lumii, găsesc că binecuvântările ei sunt de luat în râs. Nu mă tem de sărăcie, nu am nici o dorință de bogăție. Nu mă tem de moarte și nici nu-mi doresc să trăiesc, decât pentru binele vostru. Mă concentrez, așadar, asupra situației actuale și vă îndemn, prieteni, să aveți încredere”.
Doamne, atunci când reușesc să-mi liniștesc gândurile suficient de mult pentru a descoperi ce este de fapt în inima mea, recunosc că nu găsesc atâta încredere în tine cât aș vrea să am. Îmi este greu să cred, pe deplin, că îți pasă cu adevărat chiar și de câte fire de păr sunt pe capul meu. Îmi este greu să accept ceea ce mi-ai dezvăluit despre cât de constant și de iubitor te gândești la mine. Îmi este greu să am încredere în puterea harului tău care lucrează prin mine, fiind atât de familiarizat cu propriile mele slăbiciuni și eșecuri. Doamne Isuse, vreau să fiu ambasadorul tău, martorul tău, soldatul tău – dar am nevoie de harul tău pentru a face chiar și cel mai mic pas înainte! Te rog, mărește-mi credința. Te rog să continui să dezvălui bunătatea și dragostea ta inimii mele într-un mod mereu nou și tot mai profund, în fiecare zi.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi face o vizită într-un cimitir pentru a mă ruga pentru cei răposați și, de asemenea, pentru a încerca să-mi hrănesc mintea și inima cu perspectiva dătătoare de viață a veșniciei pe care mi-ai prezentat-o în Evanghelia de astăzi.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: