Un om îi făcea cunoscut unui bun prieten de-al său decizia sa de a se căsători.

– Și cum este logodnica ta? întrebă prietenul. Este inteligentă?

– Foarte; este o superdotată – răspunse euforic viitorul soț. Este o persoană cu o inteligență cât pentru doi.

– Excelent. Căsătorește-te cu ea! Aceasta este femeia de care ai nevoie!

 

Făcând abstracție de ironia prietenului, soțul care i se potrivește fiecăruia, cel de care are nevoie, va fi acela care să poată aduce în căsnicie ceea ce soțul celălalt nu are.

Într-o pereche este foarte importantă legea complementarității: a celeilalte jumătăți de măr. Cele două jumătăți de măr par egale. În schimb, ceea ce este caracteristic și specific fiecăreia dintre ele este că are tocmai ceea ce jumătății celeilalte îi lipsește pentru a fi completă.

În căsnicie are loc ceva asemănător cu ceea ce se petrece în electricitate: sarcini de semne diferite se atrag; sarcini de același semn se resping.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014