TĂCERE PRUDENTĂ

Un tânăr scriitor îi spunea romancierului și dramaturgului Abel Hermant:
– Eu sunt foarte timid. Deseori, într-un salon, la o reuniune, nu îndrăznesc să scot niciun cuvânt.
– Faceți bine, răspunse Hennant. E mai bine ca cineva să tacă, cu riscul de a fi suspectat că este mototol, decât să vorbească și să convingă astfel lumea că, într-adevăr, așa este.
Folosirea potrivită a limbii este o artă, deloc ușoară, pe care trebuie să o exersezi toată viața.
De multe ori tăcem atunci când ar trebui să vorbim. Aceasta înseamnă lașitate. Alteori vorbim atunci când ar trebui să tăcem. Aceasta înseamnă imprudență.
A ști să spui cuvântul potrivit la momentul potrivit este un dar al Duhului Sfânt și este bine să-l cerem neîncetat.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013
