„TĂCEREA” LUI DUMNEZEU ȘI STĂRUINȚA NOASTRĂ ÎN RUGĂCIUNE
EVANGHELIA
Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 “Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: “Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, aștept cu nerăbdare să contemplu Cuvântul tău sfânt. Știu că și astăzi ai rezervat pentru mine un har special, petrecând timpul acesta de rugăciune împreună. Ajută-mă să fiu atent la tot ce dorești să-mi transmiți. Îmi doresc să cresc în credință, speranță și dragoste. De asemenea, încredințez grijii tale toate sufletele pentru care am datoria de a mă ruga.
„Tăcerea” lui Dumnezeu
„Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja”. De ce Dumnezeu, care ne iubește, pare să ignore uneori rugăciunile noastre, până într-atât încât să pară un judecător indiferent, pe care trebuie să-l sâcâim constant pentru a obține o audiență? Poate că propriile noastre experiențe de rugăciune sinceră au generat astfel de întrebări în mintea noastră. De ce pare Dumnezeu atât de „tăcut” uneori? Cel mai probabil, „surzenia” noastră este de vină, nu „tăcerea” lui Dumnezeu. Suntem adesea distrași, îngrijorați și lipsiți de dorința de reculegere, astfel că putem rata mesajele Domnului, uneori transmise în mod subtil. Prezența sa se manifestă adesea într-un „sunet de liniște adâncă” (1Rg 19,12). Este posibil ca Domnul să aștepte să „primească” ceva de la noi, să ne determine să trăim în așteptarea răspunsului său.
Perseverența în rugăciune
Atunci când așteptăm răspunsul Domnului, avem ocazia să creștem sub diferite aspecte: putem deveni mai răbdători, învățând că „timpul lui Dumnezeu” nu se potrivește întotdeauna cu „timpul nostru”; putem crește în smerenie, conștientizând că Dumnezeu conduce, nu noi; putem dezvolta o dorință mai profundă pentru ceea ce cerem; în plus, putem câștiga mai multă încredere în Dumnezeu, înțelegând că El știe cel mai bine ce este bine pentru noi și că dorește mereu binele nostru. Astfel, ne simțim mai liniștiți și mai pregătiți să facem față tuturor situațiilor, având încredere în grija sa providențială.
A-l dori pe Dumnezeu mai presus de toate
Poate cea mai importantă lecție pe care o învățăm așteptând răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre este aceea de a-L dori mai presus de toate. Cineva pe deplin împlinit și mulțumit nu simte nevoia de ajutor sau de schimbare – nu simte nevoia de Dumnezeu. Însă, atunci când ne confruntăm cu probleme reale și înțelegem că suntem neputincioși, ne întoarcem spre Dumnezeu. Uneori ne plângem: „De ce eu?”. Apoi, activăm întreaga noastră credință și spunem: „Te rog, Doamne, oferă-mi acest har!”. În mod treptat, prin rugăciuni frecvente, începem să înțelegem că, deși rugăciunile noastre poate că nu sunt împlinite în mod concret, Dumnezeu este alături de noi și El ne este suficient. Continuând să perseverăm în rugăciune, ajungem să-L dorim pe Dumnezeu mai presus de orice, indiferent de circumstanțele concrete pe care le-am trăi. Aceasta înseamnă a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu (cf. Mt 6,33).
Doamne Isuse, am atâtea nevoi concrete – sănătate, hrană, armonie în familia mea – asta doar pentru a numi câteva. Cu încredere în grija ta providențială, te rog să continui să-mi oferi tot ceea ce știi că am nevoie. Îți mulțumesc că mereu ai făcut aceasta. Fă ca niciodată să nu consider grija ta iubitoare ca pe ceva normal sau meritat. De asemenea, fă să te doresc mai presus de orice nevoie practică și chiar mai presus de orice altă persoană; dragostea și dorința mea după tine să se dezvolte din zi în zi, astfel încât dorința mea cea mai profundă să fie aceea de a fi cât mai aproape de tine și de a împlini mereu voința ta.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului Tău, mă voi ruga în spirit de recunoștință față de tine pentru numeroasele daruri pe care mi le-ai oferit, în special pentru darul prieteniei tale.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citiți: Rugăciunea ca deziderat de pr. Derek Sakowski.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: