TAINA MINUNATĂ A RUGĂCIUNII CREȘTINE
EVANGHELIA
Voi aşa să vă rugaţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,7-15
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: “Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! 8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi! 9 Voi deci aşa să vă rugaţi: «Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău! 10 Vie împărăţia ta! Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! 11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi 12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! 13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!» 14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, 15 însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”.
Cuvântul Domnului
Vin astăzi înaintea ta, Doamne, plin de griji, tulburări și preocupări. Atât de mult zgomot mă înconjoară și mă tulbură! Cred că îți pasă de tot ceea ce mă preocupă și, cel mai important, îți pasă de mine. Așa că îmi îndrept întreaga atenție spre tine, căutând să cresc în înțelepciune și curaj, ascultându-te vorbind inimii mele. Binecuvântat să fie numele tău, Doamne!
Greșeala păgânilor
Isus ne avertizează să evităm genul de rugăciuni asemănător vorbăriilor nesfârșite folosit de păgâni. El se referea la practicile ritualice atât de comune în religiile precreștine. Rugăciunea pentru aceste religii nu era o relație cu Dumnezeu. Reprezenta, pur și simplu, o formă de negociere cu o putere superioară. Pentru a obține ceea ce doreai de la divinitatea căreia i te adresai, trebuia să performezi în mod impecabil în ritualul tău de rugăciune și închinare. Dacă se întâmpla să strănuți sau să tușești în toiul rugăciunii, trebuia să o iei de la capăt și să parcurgi întregul ritual fără cusur. Semnificația numeroaselor cuvinte și a ritualurilor elaborate era secundară; executarea efectivă a acestora era primordială. Isus ne avertizează cu privire la această abordare în viața noastră de rugăciune, deoarece natura noastră umană are tendința de a ajunge în rutină și ritualism. Cu toții putem trăi tendința de a aluneca într-o abordare tranzacțională în rugăciune cu Dumnezeu și cu ceilalți.
Cum este viața mea de rugăciune? Simt vreo emoție atunci când merg la Liturghie sau la Spovadă? Îmi „spun rugăciunile” fără să mă gândesc la semnificația profundă a cuvintelor pe care le rostesc? Ce îmi transmite Isus, astăzi?
Esența rugăciunii creștine
Rugăciunea „Tatăl nostru” reprezintă modelul oricărei rugăciuni creștine. De fapt, întreaga a patra parte a Catehismului Bisericii Catolice, care explică în mod minunat taina rugăciunii creștine, este centrată în jurul unei lungi expuneri a Rugăciunii Domnești. Oferindu-ne această schiță de rugăciune, Isus ne dezvăluie ceea ce este special în rugăciunea creștină: ea conduce la o relație adevărată, o relație personală între credincios și Dumnezeu. Acest lucru reiese încă din primele cuvinte: „Tatăl nostru…”. Pentru creștini, Dumnezeu nu este o divinitate distantă, ci un tată grijuliu, apropiat și înțelept. El este bunătatea însăși – așa cum reiese din cuvintele: „care ești în ceruri” – necorupt de rău sau de ignoranță. Prin darul acestei rugăciuni, Isus dorește să sublinieze în primul rând că a venit să ne întindă mâna prieteniei. Isus este revelația dorinței lui Dumnezeu de a fi în relație cu noi, iar rugăciunea reprezintă un cadru privilegiat pentru dezvoltarea acestei relații. De fapt, Catehismul definește rugăciunea creștină ca fiind o relație când explică modul în care cea de-a patra parte a Catehismului completează primele trei părți: „Mare este taina credinței”. Biserica o mărturisește în Simbolul Apostolilor (partea întâi) și o celebrează în liturgia sacramentală (partea a doua), pentru ca viața credincioșilor să fie modelată după Cristos, în Duhul Sfânt, spre slava lui Dumnezeu Tatăl (partea a treia). Această taină cere deci credincioșilor să creadă în ea, să o celebreze și să trăiască din ea într-o legătură vie și personală cu Dumnezeul cel viu și adevărat. Legătura aceasta este rugăciunea” (CBC nr. 2558).
Un obstacol primejdios
Pentru că esența rugăciunii creștine constă în relație, orice dușmănii sau resentimente păstrate în inimile noastre vor face imperfectă rugăciunea noastră. Nu putem să ne apropiem de Dumnezeu ca Tată al nostru și să ne așteptăm să ne bucurăm de prietenia Lui, în timp ce, în același timp, păstrăm și alimentăm ură și dușmănie față de alți copii ai lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Isus pune accentul pe iertarea celorlalți – îndeplinind rolul nostru de a ne împăca cu ei; nu putem controla dacă ei își îndeplinesc sau nu rolul lor – ca o condiție pentru a primi iertarea din partea Domnului. Suntem cu toții în această situație, împreună. Când am devenit creștini, am devenit membri ai familiei lui Dumnezeu, iar această familie este menită să includă fiecare persoană. Condamnând pe cineva și închizându-ne inima față de el și refuzăm să îl iertăm, ne închidem inima și față de Dumnezeu. Nimic nu împiedică progresul spiritual și acțiunea vindecătoare și fortificatoare a harului lui Dumnezeu atât de mult ca lipsa de iertare. Chiar și atunci când oamenii ne rănesc grav și, strict vorbind, nu merită să fie iertați, dacă nu-i iertăm, nu scăpăm de influența negativă pe care o au asupra noastră. Numai iertând ne putem elibera din strâmtorarea durerii și putem face loc harului lui Dumnezeu să ne vindece. Isus nu ne cere să uităm tot ce s-a întâmplat, nici să ignorăm răul făcut, nici măcar să devenim afectuoși și buni față de cei care ne-au rănit. Adevărata iertare – iertarea din inimă – nu transformă, imediat, întotdeauna sentimentele noastre în bucurie sau afecțiune. Însă, adevărata iertare, reprezintă decizia de a dori pentru cealaltă persoană ceea ce Dumnezeu dorește pentru ea – ca numele lui să fie sfințit și ca Împărăția Sa să pătrundă și în viața acelei persoane – chiar dacă nu găsim puterea de a face ceva pentru a ajuta ca acest lucru să se întâmple, cu excepția umilei noastre rugăciuni.
Doamne, vreau să ajung o persoană expertă în rugăciune. Vreau să explorez tezaurul de înțelepciune al Bisericii cu privire la rugăciune. Vreau să învăț să percep mai atent vocea Ta în inima mea și să răspund vocii tale cu onestitate, cu iubire, cu credință. Te rog ajută-mă să-mi păstrez inima curată, eliberată de resentimente și atașamente nevrednice, astfel încât să pot păși cu bucurie alături de tine în aventura plină de har a fiecărei zile pe care mi-o încredințezi, aici, pe pământ.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi învăța ceva nou despre marea taină a rugăciunii creștine și voi ierta sincer orice persoană pe care nu am iertat-o încă.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: