TATĂL ESTE CU MINE
EVANGHELIA
Curaj, eu am învins lumea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,29-33
În acel timp, discipolii i-au zis lui Isus: “Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! 30 Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a răspuns: “Acum credeţi? 32 Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea!”
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, înțelegerea noastră uneori este atât de confuză, iar când viața ne surprinde, putem fi derutați. Mă întorc la tine, pentru că tu îmi cunoști nevoile reale și îți cer să mă copleșești cu pacea și curajul tău.
„Acum ne vorbeşti deschis”
A fi ucenic al lui Isus trebuie să fi fost o provocare. Domnul nu semăna cu nimeni pe care să îl fi întâlnit vreodată. El le-a bulversat universul și modul de gândire. Mesajul său era extraordinar, dar ascultătorii săi erau de cele mai multe ori confuzi în legătură cu ceea ce spunea și făcea. Unii chiar l-au părăsit pentru că învățătura lui era „prea grea”. Cât de atent ascultăm atunci când simțim că avem nevoie mai mult decât orice să-l auzim pe Isus vorbindu-ne? Domnul ne va vorbi uneori în timp ce reflectăm la Scriptură, alteori când suntem în rugăciune, iar alteori prin circumstanțele obișnuite ale vieții noastre. Sfânta Tereza de Lisieux spune: „Știu și am experimentat că “Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru”, că Stăpânul nostru nu are nevoie de cărți sau de un învățător pentru a instrui un suflet. Învățătorul dascălilor instruiește fără sunetul cuvintelor și, deși nu l-am auzit niciodată vorbind, știu că este în mine, călăuzindu-mă și inspirându-mă mereu; și chiar atunci când am nevoie de ele, lumini, nevăzute până atunci, pătrund în mine. De regulă, acest lucru nu se întâmplă în timpul rugăciunii, ci în mijlocul îndatoririlor mele zilnice”.
„Mă veţi lăsa singur”
Isus a profețit că discipolii săi îl vor abandona, și așa a fost. Și noi îl abandonăm pe Isus din uneori. Într-o clipă putem fi revigorați de mângâieri spirituale profunde, iar în clipa următoare ne simțim epuizați și îl lăsăm prea repede pe Isus singur. Iar când ne simțim singuri, ne împiedicăm și cădem. În acele momente, Isus ne arată ce trebuie să facem. „Nu sunt singur”, a spus Isus, „pentru că Tatăl este cu mine”. Trebuie să ne amintim întotdeauna că suntem copii ai lui Dumnezeu. Putem fugi de Dumnezeu, dar El nu ne abandonează niciodată. Domnul nostru iubitor este răbdător cu noi și ne așteaptă să ne căim și să căutăm prezența sa. „Domnul nu întârzie [împlinirea] promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (2Pt 3,9).
„Curaj, eu am învins lumea!”
„În lume veţi avea necazuri”. Isus cunoaște faptul că toți ne confruntăm cu circumstanțe aparent insurmontabile în anumite momente ale vieții noastre. Recomandarea lui? Aveți curaj! În calitate de creștini, ne găsim curajul în certitudinea că Isus a „învins lumea” – păcatul și moartea. Ne îndreptăm privirea spre veșnicie și trăim în momentul prezent împreună cu Isus – fie că suferim, fie că suntem bucuroși – iar pacea lui pătrunde în sufletul nostru.
Doamne, vorbește-mi deschis. Ajută-mă să înțeleg când acțiunile mele îți plac și când nu. Oferă-mi pacea și mângâierea prezenței tale și întărește-mă pentru a persevera atunci când mă aflu în dificultate.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi petrece câteva minute lăudându-l pe Dumnezeu Tatăl și reflectând la destinul meu veșnic, Cerul.
Pentru o reflecție suplimentară:
Mă voi gândi la propria mea calitate de fiu (fiică) și voi medita la acest pasaj din Catehismul Bisericii Catolice 2781: „Când ne rugăm Tatălui, suntem în comuniune cu El și cu Fiul lui, Isus Cristos. Atunci îl cunoaștem și îl recunoaștem, într-o uimire pururi nouă. Primul cuvânt din Rugăciunea Domnului este o binecuvântare de adorație, înainte de a fi o implorare. Într-adevăr, aceasta este Gloria lui Dumnezeu: să-l recunoaștem drept „Tată”, Dumnezeu adevărat. Noi îi mulțumim pentru că ne-a revelat numele său, pentru că ne-a dat harul să credem în El și să locuiască în noi Prezența sa”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: