TEAMA ESTE LIBERĂ

Este frecvent faptul ca tinerilor logodnici să le fie frică atunci când se apropie momentul căsătoriei. Există un film în care protagonista – o tânără învățătoare – își mărturisește temerile directoarei pensiunii unde locuiește, la care aceasta îi spune:

– Mie, când urma să mă căsătoresc, mi-a intrat așa o frică în mine, că m-am făcut nevăzută.

– Și ce s-a întâmplat? întrebă învățătoarea.

– Slavă Domnului, logodnicul a venit în căutarea mea.

Teamă, de ce? Acest lucru l-am întrebat de multe ori pe cei care îmi spuneau că o simt. Am auzit două feluri de răspunsuri: „Mi-e teamă că nu voi fi fericit”. „Mi-e teamă că nu voi ști să-l fac fericit”.

Primul răspuns și mie îmi inspiră teamă. Acest tânăr sau această tânără încă se gândește la sine. Greșită cale!

Al doilea motiv: este o bucurie să auzi așa ceva. Acest logodnic sau această logodnică deja nu se mai gândește la sine, ci la celălalt. Iar acest lucru este o garanție.

Începem să fim puțin fericiți în această lume atunci când uităm să căutăm să fim fericiți, pentru a ne îngriji și a ne ocupa de a-i face fericiți pe cei care ne sunt alături.

Fericirea nu se dobândește niciodată atunci când se caută pentru sine. Se obține doar atunci când se oferă altora.