Anaxagoras, filozof, geometrician și astronom grec (500–428 î.C.), a fost acuzat de impietate și a trebuit să fugă din patria sa, ca să nu sfârșească asemenea lui Socrate. S-a refugiat în Lampasco (Asia Mică). Când era pe moarte, niște prieteni l-au întrebat dacă nu îl durea faptul că moare departe de țara sa și dacă voia să i se ducă trupul neînsuflețit în Grecia.

– Ce contează? răspunse Anaxagoras. Drumul spre veșnicie este același din toate părțile.

 

Ceea ce contează este țelul. Pentru a ajunge la țel, este fundamental să știi drumul pe care îl vei parcurge.

Țelul obiectiv pentru orice ființă umană este cerul, sfințenia. Punctul de plecare – locul în care cineva se află sau profesia pe care o exercită – nu contează.

Toți, oricare ar fi locul nostru sau munca noastră, trebuie și putem să fim sfinți. Toți, oricât de strălucitori și celebri am fi pe acest pământ, dacă nu suntem sfinți, suntem ratați.

Drumul pe care merg duce către țel? Sau, ceea ce este același lucru: lupt pentru a fi sfânt?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014