TEREN PRIVAT

La teatru, un tânăr stă lângă două doamne în vârstă care nu încetează de a vorbi pe toată durata reprezentației.

– Scuzați, doamnelor – le spune cu voce scăzută –, însă nu reușesc deloc să aud și să înțeleg.

– Cum nu auzi și nu înțelegi nimic? răspunde indignată doamna de alături. Discuția noastră, tinere băgăreț, este o conversație privată.

Scena, care are loc într-un teatru, se repetă destul de frecvent în biserici: lume care, în loc de a se ruga, vorbește și îi deranjează pe cei care doresc să se roage.

Ce greu ne vine să ieșim din noi înșine, ca să ne gândim la ceilalți!

Doamnele vedeau un amestec în „treburile lor”, în terenul lor. Nu erau în stare să vadă că îl deranjau pe celălalt.

Ar trebui să-i supunem la un test pe studenți, șoferi, medici, mecanici… pentru a vedea capacitatea pe care fiecare o are de a se gândi la ceilalți. Și ar fi bine ca proba aceasta să fie eliminatorie.

Capacitatea de a te gândi la ceilalți determină, în mare măsură, calitatea unei persoane, fiindcă a fi persoană face referință la celălalt.