TIMP PENTRU A POSTI
EVANGHELIA
Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-15
În acel timp, s-au apropiat de Isus discipolii lui Ioan şi i-au spus: “De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: “Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti”.
Cuvântul Domnului
Doamne, tu știi cât de mult am nevoie de tine și cât de mult depind de tine. Tu îmi cunoști slăbiciunile și defectele. Îmi pun toată încrederea în dragostea și îndurarea ta. Doresc să mă încred în puterea, promisiunea și harul tău în fiecare zi. Astăzi intenționez, cu ajutorul tău, să te urmez pe drumul crucii cu iubire și generozitate și să mă apropii de tine. Doamne, fă-mă să învăț să accept sacrificiul ca pe o modalitate de purificare și răscumpărare.
Acestea sunt zilele
Isus a spus că va veni vremea când discipolii săi vor posti. Acum, că Domnul s-a întors în slavă la Tatăl, depinde de noi să continuăm lucrarea de mântuire, „împlinind ceea ce lipsește suferințelor lui Cristos în trupul nostru pentru trupul său, care este Biserica” (cf. Col 1,24), cum spune Sfântul Paul. Unim jertfa noastră cu cea a lui Isus pentru a-l imita și pentru a atrage harul său în viața noastră și a celorlalți. Viața oricărui creștin trebuie să presupună și practicarea unui sănătos spirit de sacrificiu și de renunțare de sine.
A simți foame
Foamea pe care o simțim atunci când postim reprezintă un simbol al foamei spirituale profunde pe care ar trebui să o simțim după de Dumnezeu și după de cer. Lumea din jurul nostru ne face cel mai adesea să ne simțim confortabil și uităm cu mare ușurință că nu aceasta este adevărata noastră casă. Suntem pelerini care călătoresc pe un pământ străin, departe de locul nostru de odihnă final. Postul ne amintește de dorința pe care o are călătorul, de a ajunge la destinație în siguranță și, în cele din urmă, de a se bucura că este acasă pentru totdeauna. Adevăratul creștin privește cu nădejde spre cer, unde se va odihni împreună cu Dumnezeu pentru totdeauna în adevărata fericire. El știe că toate lucrurile bune pe care le oferă această lume sunt doar umbre ale lucrurilor minunate pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care îl iubesc (cf. Rom 8,28).
Foame după suflete
De pe cruce, Isus a spus: „Mi-e sete”. Această sete reprezenta dorința lui Isus ca toți oamenii să fie împăcați cu Tatăl. Era o sete pentru ca sufletele să se întoarcă la dragostea față de Dumnezeu și să găsească drumul spre Împărăția cerească. Sacrificiul voluntar și renunțarea de sine, dacă le oferim pentru convertirea inimilor celorlalți, oferă harul de care ceilalți au nevoie pentru a se schimba și pentru a se întoarce la Dumnezeu. Nimeni nu se poate converti singur și nimeni care se află în păcat grav nu-și poate câștiga propriul drum către harul lui Dumnezeu. Trebuie să mijlocim, ajutând prin rugăciunea și sacrificiul nostru personal pentru a le obține și celorlalți harul supranatural de care au nevoie pentru a-și depăși condiția păcătoasă. Cel mai mare gest de caritate pe care îl putem face și cea mai mare bucurie pe care o putem trăi este să aducem un suflet înapoi la Domnul.
Câte suflete așteaptă rugăciunea și jertfa noastră?
Doamne, fă-mă generos și bucuros în a mă jertfi, știind că jertfa mă unește mai mult cu tine și obține harul convertirii multor suflete pe care le iubești și pentru care ai murit.
Voi alege o persoană pe care o cunosc și despre care știu care are nevoie de harul lui Dumnezeu și voi oferi astăzi toate sacrificiile mele în favoarea ei.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: