TIMPUL CEL MAI BINE FOLOSIT

Într-un colegiu, profesorul copiilor între cinci și șase ani nu le permitea nici măcar să atingă vreo carte în timp ce se rugau la începutul sau la sfârșitul orei. În felul acesta, căuta să le insufle necesitatea de a se ruga cu atenție.

Mama unuia dintre acei micuți, seara, în timp ce-l ajuta să se dezbrace, obișnuia să se roage cu el un „Tatăl nostru”. Până când, într-o seară, copilul luă o poziție hotărâtă și spuse:

– Mami, ori mă dezbraci, ori ne rugăm. Pentru că în timp ce te rogi nu se face alt lucru.

A te ruga, a vorbi cu Domnul, este o ocupație suficientă și măreață. Pentru aceasta însă, e nevoie să dedici în fiecare zi câteva momente, în exclusivitate, pentru a sta cu el, pentru a vorbi cu el.