Un preot și-a luat carnetul de șofer după mai multe încercări, când deja avea șaptezeci de ani. Conducea, însă groaznic. Îl claxonau cei care veneau din spate, cei care veneau din față și chiar și cei care ieșeau din laterale.

El, optimist până-n măduva oaselor, îi spunea curajosului și îndrăznețului tovarăș de călătorie:

– Ca să vezi câtă lume mă cunoaște și mă salută. Eu însă când conduc nu salut pe nimeni.

 

Merită să vezi un prieten, cât timp nu se demonstrează contrariul, în oricine se apropie.

Ne vom înșela uneori, însă ne vom înșela și mai mult dacă în toți am vedea dușmani.

Pe lângă aceasta, cel care se vede tratat ca prieten simte dorința de a se comporta ca atare.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013