Mons. Martinez, arhiepiscop de Granada, povestea că, odată, fiind episcop auxiliar de Madrid, în timp ce lua micul dejun cu papa și cu alți prelați, cineva avu îndrăzneala fiască de a întreba culm era o zi obișnuită pentru Sfântul Părinte. Ioan Paul al II-Iea, politicos, îi relată cu lux de amănunte treburile sale obișnuite.

După ce îl ascultă, plin de compasiune, cel care întrebase îi spuse:

– Dar, Sfinte Părinte, cu siguranță că aveți și ceva timp liber.

Papa, lăsând să-i cadă din mână furculița pentru desert cu care se juca, îi spuse fără să șovăie nici un pic:

– Nu, nu, ci totul este liber.

 

Libertatea umană este un mare bine. Doar cel care este liber poate iubi, poate să-și dea viața din iubire. Libertatea însă este adesea un bine rău înțeles. 

Libertatea nu constă în a face ceea ce ne convine, nici în a putea face ceea ce vrem. Acest lucru este imposibil. Mai mult decât în a face ceea ce vrem, libertatea constă în a vrea ceea ce facem. Cheful, moftul, plăcerea nu provin de la inteligență și, din același motiv, nu reflectă libertate. 

Nivelul cel mai înalt de libertate pe care îl putem atinge își află rădăcina în a pune tot sufletul în ceea ce facem. Sunt, într-adevăr, liber?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013