O fetiță era pe moarte din cauza unei boli de care fratele său, de optsprezece ani, reușise să scape cu mult timp în urmă.

Medicul i-a spus băiatului: „Numai o transfuzie cu sângele tău poate salva viața surorii tale. Ești dispus să i-l dai?”.

Ochii băiatului exprimau o adevărată spaimă. Șovăi câteva clipe și, în cele din urmă, spuse: „De acord, domnule doctor, o voiface!”.

La o oră după ce s-a realizat transfuzia, băiatul întrebă nehotărât:

– Spuneți-mi, domnule doctor, când voi muri?

Abia atunci înțelese medicul spaima de moment pe care o observase în ochii băiatului: credea că, dându-și sângele, avea să-și dea și viața pentru sora lui.

 

„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).

Isus a mers înainte, ne-a dat exemplu. Noi, creștinii, ucenicii săi, trebuie să fim dispuși să-l urmăm până la sfârșit.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013