TRANSMITEREA, PRIN CRISTOS, A REVELAȚIEI LUI DUMNEZEU
LECTURA I
Paul a rămas la Roma, predicând împărăţia lui Dumnezeu.
Citire din Faptele Apostolilor 28,16-20.30-31
În zilele acelea, când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea. 17 După trei zile, Paul i-a chemat pe mai marii iudeilor. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: “Fraţilor, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva obiceiurilor părinţilor, la Ierusalim am fost predat în lanţuri romanilor. 18 Interogându-mă, aceştia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nicio vină care să merite moartea. 19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la cezar, nu ca şi cum aş fi avut ceva ca să-mi acuz neamul. 20 Aşadar, din această cauză v-am chemat ca să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israel port eu aceste lanţuri”. 30 El a rămas doi ani întregi în aceeaşi locuinţă închiriată şi-i primea pe toţi cei care veneau la el. 31 El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala şi nestingherit.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 10(11),4.5 şi 7 (R.: cf. 7b)
R.: Cei drepţi vor vedea, Doamne, strălucirea feţei tale.
sau:
Aleluia.
4 Domnul locuieşte în templul său cel sfânt,
Domnul îşi are tronul în ceruri.
Ochii lui privesc,
pleoapele lui îi cercetează pe fiii oamenilor. R.
5 Domnul îi cercetează pe cel drept şi pe cel nelegiuit.
El îl urăşte pe acela care iubeşte violenţa.
7 Căci Domnul este drept şi iubeşte dreptatea;
cei drepţi vor vedea faţa Domnului. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) “Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Acesta este discipolul care le-a scris, iar mărturia lui este adevărată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,20-25
În acel timp, întorcându-se, Petru l-a văzut venind din urmă pe discipolul pe care-l iubea Isus, care în timpul cinei se aplecase pe pieptul lui şi îi spusese: “Doamne, cine este cel care te trădează?” 21 Aşadar, văzându-l pe acesta, Petru i-a spus: “Doamne, dar acesta?” 22 Isus i-a zis: “Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-mă!” 23 Astfel a ieşit vorba printre fraţi că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci “Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte?” 24 Acesta este discipolul care dă mărturie despre acestea şi le-a scris, iar noi ştim că mărturia lui este adevărată. 25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie unul câte unul, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărţile scrise.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, pe parcursul întregului timp al Paștelui am meditat aproape zilnic la Cuvântul tău din Evanghelia lui Ioan. Ajută-mă să-mi amintesc învățăturile pe care le-am primit în perioada pascală și să le pun în practică, pentru a rămâne un membru credincios al familiei tale, Biserica.
Scopul Evangheliei lui Ioan
Evanghelia lui Ioan a fost scrisă pentru ca noi să ajungem să credem că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu (In 20,31). Așa cum Ioan a spus mai devreme că Isus a făcut multe alte minuni în văzul ucenicilor, care nu au fost scrise în Evanghelia sa, pasajul evanghelic de astăzi afirmă că există multe alte lucruri pe care Isus le-a făcut, dar că toate cărțile din lume nu le-ar putea cuprinde. Acest lucru ne oferă o oarecare perspectivă asupra amplorii și profunzimii faptelor lui Isus (Ef 3,18). De asemenea, fragmentul din Evanghelia de astăzi ne pune în gardă cu privire la curiozitatea deșartă și speculațiile deșarte cu privire la viitor. Când Petru întreabă ce se va întâmpla cu Ioan, Isus îi spune să nu se preocupe de acest lucru și că ceea ce este important este ca Petru să îl urmeze. Acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să ne pese de ceilalți sau de mântuirea lor. Este un avertisment, însă, că, în cele din urmă, Dumnezeu este la conducere, și că noi doar colaborăm cu Dumnezeu. Dacă suntem docili față de voința sa, Dumnezeu ne va arăta calea care ne conduce la viața împreună cu Cristos. Duhul Sfânt ne va îndruma pe calea care ne duce la mântuire. De asemenea, putem vedea astăzi că, prin Cristos, Revelația lui Dumnezeu este deplină. Dumnezeu a spus totul prin Cuvântul său, Isus Cristos, și nu va exista niciun alt cuvânt în afară de acesta. „Nu este de așteptat o nouă revelație publică înainte de manifestarea glorioasă a Domnului nostru Isus Cristos” (Dei Verbum, 4). Chiar dacă Revelația este deja completă, ea nu a fost complet explicitată; rămâne ca credința creștină să înțeleagă treptat, în decursul secolelor, sensul deplin (Catehismul Bisericii Catolice, 66). Revelațiile particulare nu fac parte din tezaurul credinței; ele nu îmbunătățesc dar nu completează Revelația definitivă a lui Cristos, ci contribuie la a trăi mai viu într-o anumită perioadă a istoriei (Catehismul Bisericii Catolice, 67).
Transmiterea Revelației dumnezeiești
Evanghelia ne-a fost transmisă oral și în scris: oral, de către apostoli, care au transmis ceea ce au primit de pe buzele lui Cristos sau la îndemnul Duhului Sfânt; în scris, de către apostoli și alte persoane asociate cu apostolii care, sub inspirația Duhului Sfânt, au încredințat mesajul mântuirii în scris (Catehismul Bisericii Catolice, 76). Sfânta Scriptură, așadar, este Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum este pus în scris sub inspirația Duhului Sfânt (Dei Verbum, 9). Noi primim Revelația lui Dumnezeu și îi răspundem lui Dumnezeu prin credință. Credința noastră rezultă din ceea ce ascultăm, iar ceea ce se ascultă rezultă din predicarea lui Cristos (Rom 10,17). Iată de ce Paul întreabă în Scrisoarea către Romani: „Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator?”. Paul, vedem în prima lectură, folosește orice ocazie pentru a predica Evanghelia lui Cristos. Înainte de călătoria sa la Roma, Paul s-a apărat în fața guvernatorului roman Festus și a regelui Irod Agripa al II-lea și, în timpul detenției sale, l-a provoacat pe rege să răspundă la afirmația sa că Isus este Cristos. Dacă Irod credea în profeți, atunci ce spunea el despre împlinirea celor anunțate de ei prin Isus Cristos? Când Irod se eschivează să răspundă la întrebare, Paul spune că se va ruga lui Dumnezeu pentru ca Irod să devină credincios lui Cristos, deoarece Paul dorea mântuirea tuturor celor care îl ascultă.
Paul la Roma
După o călătorie plină de provocări, care a implicat vânturi cu puterea unui uragan și un naufragiu pe insula Malta, Paul a ajuns la Roma, unde a putut să dea mărturie despre Cristos timp de peste doi ani. A fost arestat la domiciliu în primii doi ani de ședere la Roma, dar putea primi vizitatori. El s-a întâlnit mai întâi cu liderii evrei și le-a explicat de ce ar trebui să-l asculte: „în primul rând, el rămâne un evreu loial, nefăcând nimic împotriva poporului său sau a obiceiurilor strămoșești; în al doilea rând, nu era un criminal după standardele romane și, din acest motiv, romanii au vrut să-l elibereze; în al treilea rând, doar din cauza obiecțiilor evreilor de la Ierusalim față de eliberarea lui a fost nevoit să apeleze la Cezar” (Kurz, Faptele apostolilor, 382). Paul își petrecea toată ziua dând mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu și încercând să-i convingă pe evrei despre Isus. El arată cum Isus împlinește întregul Vechi Testament – Legea lui Moise și Profeții. Unii evrei au fost convinși; alții nu. După ce a predicat mai întâi evreilor, Paul și-a îndreptat din nou atenția către păgâni: „Aşadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor şi ei vor asculta” (Fap 28,28). În timpul celor doi ani petrecuți în arest la domiciliu, Paul a predicat despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a învățat pe toți cei care veneau la el despre Domnul Isus Cristos.
Doamne Isuse, apostolii tăi au vestit Evanghelia ta până la marginile pământului. Ei au rămas credincioși și au îndurat persecuții. Au crezut în tine, au sperat în promisiunile tale și au practicat caritatea. Ajută-mă să-i imit, să proclam Evanghelia și să îndur încercările și suferințele de dragul numelui tău.
Încheindu-se perioada pascală, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut pentru noi prin Fiul său, Isus Cristos. Eram săraci, mizerabili și înrobiți de păcat. Acum, Marele nostru Preot, Mielul lui Dumnezeu, ne-a eliberat și ne-a dăruit filiațiunea divină și viața veșnică. El mijlocește pentru noi, în ceruri, înaintea Tatălui și ne pregătește un loc în Casa Tatălui. În fiecare zi suntem chemați să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu și în dragostea față de El. Creștem în măsura în care Îi permitem lui Dumnezeu să domnească în viața noastră și să lucreze în noi și prin noi.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: