TREI BUCURĂ-TE, MARIE

Don Pedro Montserrat era vicar parohial la parohia San Pedro del Campo, din Barcelona. Odată, o tânără i-a cerut să meargă să viziteze și să administreze sacramentele tatălui ei, care era grav bolnav. Tânăra îi lăsă adresa și plecă.

Preotul, ajungând la adresa primită, urcă până la etajul al doilea și sună la ușă. Îi deschise o doamnă. Preotul o salută și o întrebă:

– Aici locuiește bolnavul… ?

– Da, răspunse femeia cu o oarecare surprindere. Da, aici este un bolnav.

În momentul acela se auzi vocea soțului bolnav de dinăuntru:

– Părinte, intrați, vă rog.

Și, odată ajuns înăuntru, cu voce joasă îi spuse preotului:

– Ajutați-mă, părinte. Nu m-am mai spovedit de la prima mea sfântă Împărtășanie.

După ce l-a spovedit și i-a administrat ungerea bolnavilor, don Pedro s-a întors liniștit la parohie. Însă în ziua următoare  tânăra reveni, cerând să meargă să-l viziteze pe tatăl său. Preotul îi spuse că fusese deja. În cele din urmă, se lămuresc lucrurile: în loc de al treilea etaj, mersese la al doilea.

Profită de ocazie pentru a-l vizita și pe cel care, din greșeală, îl vizitase în ziua anterioară, iar acesta, senin și plin de bucurie, îi spuse:

– Părinte, ani fost un om foarte rău. Însă buna mea mamă și cei de la școală m-au învățat să recit la Maica Domnului trei „Bucură-te, Marie”. Le-am recitat mereu. Prietenii mei m-au părăsit, însă Maica Domnului, Fecioara Maria, m-a salvat.

„Prietenii mei m-au părăsit, însă Maica Domnului, Fecioara Maria, m-a salvat”. Cât de puțin și cât de eficace!