TREI CONDIȚII PENTRU UCENICIA CREȘTINĂ
LECTURA I
Lucraţi la mântuirea voastră. Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi, şi să înfăptuiţi!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,12-18
Iubiţii mei, aşa cum aţi ascultat întotdeauna, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur! 13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi, şi să înfăptuiţi, după placul său. 14 Toate să le faceţi fără murmurări şi fără discuţii, 15 ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii perverse şi rătăcite, între care voi străluciţi ca nişte luminători în lume! 16 Ţineţi cu tărie cuvântul vieţii spre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru că nu am alergat în zadar şi nici nu m-am trudit degeaba! 17 Şi chiar de va trebui vărsat sângele meu peste jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi mă bucur împreună cu voi toţi. 18 Şi tocmai de aceea, bucuraţi-vă şi voi, bucuraţi-vă împreună cu mine!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.
4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.
13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 4,14
(Aleluia) Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! (Aleluia)
EVANGHELIA
Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33
În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 “Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, planul Tău veșnic al creației și al mântuirii este cu adevărat minunat. Nu ne-ai abandonat atunci când am păcătuit împotriva ta, ci L-ai trimis pe Fiul tău să ne mântuiască și să ne învețe cum să ne împăcăm cu tine pentru a trăi cu tine pentru veșnicie.
Trei condiții specifice uceniciei
Fragmentul evanghelic începe cu un termen idiomatic evreiesc. A „urî”, în acest caz, înseamnă a „iubi mai puțin”. Isus ne învață că nu trebuie să ne iubim părinții, soțul/soția, copiii, frații sau chiar propria viață mai mult decât pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său. Prima și cea mai mare poruncă este să-L iubim pe Dumnezeu. A doua poruncă este să ne iubim aproapele. A fi ucenici ai lui Isus înseamnă, în primul rând, a fi dedicați Lui mai mult decât atașamentelor noastre familiale. A doua condiție pentru a fi ucenicul lui Isus este să ne luăm crucea și să-l urmăm. A treia condiție este să renunțăm la toate bunurile noastre (Lc 14,33). Această a treia condiție necesită o deliberare temeinică și este ilustrată cu două parabole. Prima parabolă se referă la construirea unui turn și la capacitatea de a discerne, ca un constructor, dacă dispui sau nu de suficiente resurse pentru a duce proiectul la bun sfârșit. A doua parabolă este despre a porni la luptă și a discerne, ca orice rege, dacă ai sau nu suficiente trupe pentru a avea succes în luptă. Dacă aplicăm acest principiu în viața noastră, observăm că unii oameni pot renunța la tot și pot intra în viața călugărească. Însă ceilalți suntem chemați să discernem cum trebuie să ne folosim averea, să ne detașăm cu adevărat de ceea ce deținem și să dăruim cu generozitate celor săraci.
Lucrați la mântuirea voastră cu teamă și cutremur
Scrisoarea către Filipeni este o scrisoare cu caracter foarte pozitiv și plină de bucurie. Multe dintre scrierile lui Paul au ca scop abordarea crizelor din primele comunități creștine sau corectarea unor probleme. Scrisoare către Filipeni, în schimb, este o scrisoare plină de recunoștință și încurajare trimisă unor prieteni dragi. Astăzi, Paul îi laudă pentru ascultarea lor față de Dumnezeu și îi încurajează să își lucreze mântuirea cu un sentiment de teamă de a-L sluji pe Dumnezeu și un sentiment de frică față de perspectiva de a păcătui împotriva Lui (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 359). Îndemnul „lucrați la mântuire” înseamnă că mântuirea este un proces continuu și pe durata întregii vieți și nu un simplu eveniment. Iar Paul ne reamintește că, în timp ce lucrăm, nu lucrăm singuri, deoarece Dumnezeu este Cel care lucrează în noi. Nu ne putem salva singuri inițial, ci trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu și cu harul Său pentru a ajunge la mântuirea noastră finală.
Comportamentul creștin
Pe măsură ce ne lucrăm mântuirea, există câteva virtuți și atitudini pe care ar trebui să le adoptăm. În primul rând, Paul spune să facem totul fără să ne plângem sau să ne îndoim. Cunoaștem cu toții persoane care se plâng și cârtesc mereu. Dacă soarele strălucește, este prea cald. Dacă este înnorat, este prea frig. Dacă este luni, se plâng de începutul săptămânii de lucru. Dacă este vineri, se plâng de cât de ocupați sunt în weekend, și așa mai departe. Un creștin este chemat să fie mai presus de nemulțumiri și să constate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a înfăptuit pentru el. Fiecare zi nouă este o altă zi pentru a crește în iubire și o oportunitate de a lucra pentru promovarea Împărăției. În al doilea rând, Paul recunoaște efortul pe care îl presupune viața de zi cu zi. El o compară cu alergatul sau munca. El face aluzie la suferință – a fi vărsat ca o libație – și la sacrificiu atunci când ne slujim frații și surorile. Totuși, această suferință și acest sacrificiu nu ar trebui să ne răpească bucuria. Un creștin este bucuros și plin de speranță chiar și atunci când suferă și se sacrifică.
Doamne Isuse, Te iubesc și vreau să te iubesc mai presus de toate lucrurile. Susține-mă în timp ce accept crucea și durerea. Ghidează-mi pașii în timp ce te urmez. Ajută-mă să las în urmă lucrurile acestei lumi și să fiu mai profund atașat de tine și de Împărăție.
De câte ori m-am plâns, deja, astăzi? Cum aș putea să-mi exprim bucuria și speranța creștină mai bine și mai frecvent? Nu cumva ar trebui, mai curând, să îmi încep rugăciunea zilnică cu timp pentru mulțumiri, decât pentru cereri?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: