TRIMIȘI DE DUMNEZEU

LECTURA I
Mergi şi profeţeşte poporului meu, Israel!
Citire din cartea profetului Amos 7,12-15
În zilele acelea, Amasia i-a zis lui Amos: “Vizionarule, pleacă, fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă acolo pâine şi profeţeşte acolo! 13 Dar la Betel nu mai profeţi, căci este sanctuarul regelui şi casa regatului!” 14 Amos i-a răspuns şi i-a zis lui Amasia: “Eu nu sunt profet şi nici fiu de profet. Eu sunt crescător de animale şi culegător de sicomori. 15 Domnul m-a luat din urma turmei şi mi-a zis: «Mergi şi profeţeşte poporului meu, Israel!»
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!
9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.
11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.
13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.
LECTURA A II-A*
Dumnezeu ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,3-14
Fraţilor, binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, 4 întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui! În iubire 5 el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după planul binevoitor al voinţei sale, 6 spre lauda gloriei harului său cu care ne-a copleşit în Fiul său preaiubit. 7 În el avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor după bogăţia harului său 8 pe care l-a revărsat cu prisosinţă asupra noastră în toată înţelepciunea şi priceperea. 9 El ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după planul pe care l-a hotărât de mai înainte în el, 10 ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: şi anume să fie reunite toate lucrurile cele din cer şi cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos. În el, 11 în care am fost chemaţi, am fost rânduiţi de mai înainte după planul aceluia care lucrează toate după hotărârea voinţei sale, 12 ca noi care mai dinainte am sperat în Cristos să fim spre lauda gloriei sale. 13 În el, şi voi, ascultând cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre în care aţi crezut, aţi fost însemnaţi cu sigiliul în Duhul Sfânt, cel promis. 14 El este arvuna moştenirii noastre până la răscumpărarea celor pe care i-a dobândit spre lauda gloriei sale.
Cuvântul Domnului
* forma prescurtată:
LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,3-10
Fraţilor, binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, 4 întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui! În iubire 5 el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după planul binevoitor al voinţei sale, 6 spre lauda gloriei harului său cu care ne-a copleşit în Fiul său preaiubit. 7 În el avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor după bogăţia harului său 8 pe care l-a revărsat cu prisosinţă asupra noastră în toată înţelepciunea şi priceperea. 9 El ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după planul pe care l-a hotărât de mai înainte în el, 10 ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: şi anume să fie reunite toate cele din cer şi cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)
EVANGHELIA
Prima trimitere a ucenicilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,7-13
În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, 9 dar încălţaţi cu sandale şi: “să nu purtaţi două tunici!” 10 Apoi le-a spus: “Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela, 11 iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!” 12 Ei au ieşit şi au predicat ca oamenii să se convertească. 13 Şi scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu ai creat ființele omenești pentru a împărtăși autoritatea Ta suverană asupra întregii creații. Fiul tău a încredințat autoritate apostolilor săi pentru ca aceștia să meargă și să adune toate popoarele în Noua ta Creație. Eu însumi sunt o nouă creație, prin Botezul primit, și mă chemi să împărtășesc pătimirea, moartea și învierea Fiului tău.
Isus le-a dat autoritate Celor Doisprezece
Un apostol al lui Isus are două sarcini esențiale. Prima sarcină este să rămână cu Isus. Când citim Capitolul 6 din Evanghelia după Sfântul Marcu, realizăm că cei Doisprezece au fost cu Isus pentru ceva timp. I-au auzit mesajul și predicile referitoare la pocăință și la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Au fost martorii faptelor sale minunate și ai manifestării puterii sale asupra naturii, demonilor, bolilor și morții. Au văzut cum unii oameni îl primeau pe Isus cu credință, în timp ce alții i se opuneau și chiar complotau pentru uciderea sa. Ei au fost cu adevărat alături de Isus. A doua sarcină a unui apostol este să accepte să fie trimis să împlinească faptele pe care Isus însuși le-a săvârșit. De fapt, numele „apostol” înseamnă „a fi trimis”. „Faza inițială a formării Celor Doisprezece se încheiase și erau pregătiți să participe activ la această misiune propusă de Isus – să devină pescari de oameni (cf. Mc 1,17)” (Healy, Evanghelia după Sfântul Marcu, 114). Mesajul lor trebuia să fie același cu cel pe care l-a predicat Isus: Convertiți-vă și credeți în Vestea Bună a mântuirii! Împărăția lui Dumnezeu este aproape! Primiți sămânța Împărăției și nu rămâneți indiferenți față de ea! Slujirea apostolilor va implica vindecarea bolnavilor și exorcizarea celor posedați de demoni. Aceste acțiuni – vindecările trupești și exorcizările – vor anticipa viitoarea lor slujire sacramentală, când vor transmite oamenilor pe care îi vor întâlni calitatea de fii ai lui Dumnezeu, viața în duh, Pâinea cerească și milostivirea divină.
În ce mod reușesc să imit stilul de viață al apostolilor în activitățile mele zilnice?
Similitudini între Amos și apostoli
Prima lectură de astăzi are cel puțin trei legături cu fragmentul evanghelic. În primul rând, la fel cum apostolii au fost simpli oameni care munceau – pescari, perceptori fiscali, etc., profetul Amos a fost un muncitor obișnuit – un păstor și un lucrător în livadă. În al doilea rând, la fel cum apostolii au fost desemnați de Isus să predice și să exercite autoritate în Galileea, Amos a fost desemnat de Dumnezeu să profețească în Regatul de Nord al Israelului. În al treilea rând, atât apostolii, cât și Amos se vor confrunta cu opoziție. În Evanghelie, Isus i-a pregătit pe apostolii săi pentru opoziția cu care se vor confrunta și pentru modul în care ar trebui să reacționeze la aceasta. În prima lectură, Amos se confruntă cu opoziția lui Amasia, preotul sanctuarului din Betel. Inițial, Betelul fusese locul în care patriarhul Iacob s-a întâlnit cu îngerul lui Dumnezeu (Gen 28,19). Dar când Regatul de Nord al lui Israel s-a despărțit de Regatul de Sud al lui Iuda, în 930 î.Cr. și l-a proclamat pe Ieroboam ca rege al lor, unul dintre primele lucruri pe care Ieroboam le-a întreprins a fost să făurească un vițel de aur și să îl așeze în Betel, instituind o nouă preoție (1Rg 12,29). Ca profet, Amos a predicat pocăința și a proclamat că va veni judecata peste Israel. Această judecată a avut loc în 722 î.Cr. când asirienii au cucerit Israelul și au trimis cele zece triburi în exil. Apostolii au predicat, de asemenea, pocăința și au propovăduit că va veni judecata. Această judecată a avut loc în special în anul 70 d.Cr. când romanii au distrus Ierusalimul și Templul. O componentă a misiunii apostolilor a fost aceea de a merge până la marginile pământului și de a pune capăt exilului lui Israel prin adunarea tuturor triburilor lui Israel în Noua Împărăție a lui Dumnezeu, inaugurată și stabilită de Isus.
Mă strădui să adun oameni în Biserica lui Dumnezeu, sămânța și începutul Împărăției lui Dumnezeu în această lume?
Planul veșnic al lui Dumnezeu
Astăzi începem să citim Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Efeseni. În fiecare duminică, în următoarele șapte săptămâni, vom citi câte un fragment din această Scrisoare. Scrisoarea, scrisă probabil de Paul în timpul întemnițării sale la Roma între anii 60-62 d.Cr., reprezintă un mesaj de încurajare. Paul a petrecut aproape trei ani la Efes (Fap 20,31), al patrulea oraș ca mărime din Imperiul Roman, și cunoștea bine comunitatea. „Scrisoarea îi instruiește pe cei din Efes, în special pe cei care proveneau dintre păgâni, cu privire la planul lui Dumnezeu (1,3-23) și la rolul lor în cadrul acestuia ca și moștenitori ai promisiunilor Sale prin Cristos (2,1-10), chemându-i să cunoască și să reziste în virtutea puterii lui Cristos înviat și prin faptul că trăiesc în Duhul Sfânt” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters: An Introduction, 172). În scrisoare, Paul se roagă ca ei „să fie conduși la o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu, prin Cristos, și să fie întăriți împotriva adversităților, pentru a progresa împreună în unitate și iubire” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 172). Scrisoarea îl are în vedere pe Cristos domnind în ceruri (Ef 1,20) și reînnoind pământul prin Biserica sa (Ef 3,10) (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 343). Scrisoarea începe prin binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, care a binecuvântat Biserica, și urmărește mântuirea Bisericii conform planului lui Dumnezeu dinainte de întemeierea lumii (cf. Ef 1,4). Binecuvântarea introductivă are o structură trinitară. Mai întâi reamintește planul veșnic de mântuire al Tatălui, apoi afirmă că planul a fost adus la îndeplinire prin Cristos și se încheie cu moștenirea pe care o primim prin Duhul Sfânt (1,11-14). „Mântuirea este realizată prin Fiul atât înainte de veacuri, cât și în decursul istoriei, pe măsură ce Cristos înviat revarsă iertarea și harurile divine asupra Bisericii și le pecetluiește prin Botezul cu Duhul Sfânt ca un avans sau plată în avans… a moștenirii viitoare a fiilor lui Dumnezeu” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 176).
Am încredere în planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu Tatăl?
Doamne Isuse, sunt chemat să îi imit pe apostoli. Sunt chemat să petrec timp prețios cu tine în rugăciune, să vorbesc cu tine ca un prieten și să învăț de la tine, pentru că tu ești blând și smerit cu inima. Sunt chemat să propovăduiesc Vestea cea Bună a mântuirii și să depun orice efort pentru o societate mai corectă și solidară.
Pe o bucată de hârtie, trasați o linie pe mijloc. Pe o coloană, scrieți, în partea de sus, apostol cu Isus, iar pe cealaltă, scrieți apostol trimis în misiune. Enumerați în fiecare coloană ce anume faceți pentru împlinirea misiunii apostolice sau ce ar trebui să faceți.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
