TU EȘTI CRISTOS!
LECTURA I
Spatele l-am dat celor care mă loveau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,5-9a
Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. 6 Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine. 8 Cel care mă îndreptăţeşte este aproape: cine se va ridica împotriva mea? Să ne prezentăm împreună: cine este judecătorul meu să se apropie de mine! 9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor: cine este cel care mă declară vinovat?
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),1-2.3-4.5-6.8-9 (R.: 9)
R.: Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
sau:
Aleluia.
1 Îl iubesc pe Domnul,
pentru că ascultă glasul rugăciunii mele.
2 El îşi pleacă urechea spre mine,
în ziua în care îl chem. R.
3 Mă împresurau legăturile morţii
şi mă cuprindeau spaimele locuinţei morţilor,
mă chinuiau tristeţea şi suferinţa.
4 Am invocat numele Domnului:
“Doamne, salvează-mi sufletul!” R.
5 Domnul este milostiv şi drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6 Domnul îi ocroteşte pe cei nepricepuţi:
am fost lipsit de putere şi el m-a mântuit. R.
8 El mi-a salvat sufletul de la moarte,
a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de la poticnire.
9 Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii. R.
LECTURA A II-A
Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-18
Fraţii mei, ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; oare poate credinţa să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele 16 şi cineva dintre voi le-ar spune: “Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? 17 La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi. 18 Dimpotrivă, va spune cineva: “Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele!”
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Gal 6,14
(Aleluia) Departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume! (Aleluia)
EVANGHELIA
Tu eşti Cristosul! Fiul Omului trebuie să sufere multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-35
În acel timp, Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: “Cine spun oamenii că sunt eu?” 28 Iar ei i-au spus: “«Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», iar alţii, «Unul dintre profeţi»”. 29 Atunci, el i-a întrebat: “Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” Răspunzând, Petru i-a spus: “Tu eşti Cristosul!” 30 Şi le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. 31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 32 Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. 33 Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: “Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” 34 Chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: “Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 35 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, simt nevoia să fiu învățat de Fiul tău. Am nevoie să ascult cuvântul Său zilnic. Prin natura mea, tind să mă împotrivesc să accept suferința, să renunț la mine însumi, să-mi iau crucea și să-mi dau viața. Totuși, aceasta este calea care mă conduce la viața veșnică alături de Tine.
Tu ești Cristos!
Fragmentul Evangheliei de astăzi are trei secțiuni. În prima, Isus îi întreabă pe ucenicii săi despre identitatea sa. Această întrebare este una dintre cele mai importante întrebări din Evanghelia după Sfântul Marcu. Ea urmărește răspunsul la această întrebare: Cine este Isus? Încă de la început, Marcu l-a identificat pe Isus ca fiind Cristos și Fiul lui Dumnezeu (Mc 1,1). O mare parte din Evanghelie este dedicată demonstrării modului în care aceste titluri se aplică lui Isus și a ceea ce înseamnă cu adevărat aceste titluri. Ne aflăm acum la jumătatea Evangheliei după Sfântul Marcu, iar Petru mărturisește că Isus este Cristos (Mesia). Aceasta înseamnă că Isus este „Fiul așteptat al lui David, moștenitorul de drept al tronului lui Israel, care era așteptat să se întoarcă și să-și preia domnia asupra națiunilor” (Bergsma, The Word of the Lord: Year B, 394). De asemenea, indică divinitatea lui Isus, deoarece fiii regali ai lui David erau fii ai lui Dumnezeu prin legământul davidic. În a doua parte, Isus își învață ucenicii despre suferința și moartea sa care vor urma. Petru, care tocmai îl mărturisise pe Isus ca fiind Mesia, l-a mustrat pe Isus și nu a fost dispus să accepte un Mesia suferind. În a treia parte, Isus își rezumă mesajul: numai renunțând la viața sa pământească – prin suferință și slujirea altora – poate fi mântuit și poate obține viața veșnică.
Slujitorul suferind din Cartea profetului Isaia
Deși Petru a înțeles că Isus este Mesia, el și ceilalți apostoli se vor chinui să înțeleagă ce înseamnă să fii Mesia. „Acum începea o perioadă de instruire intensivă în care Isus își va dezvălui misterul vocației sale de a fi un Mesia suferind, care își va da viața pentru poporul său – și vocația discipolilor de a a-i călca pe urme” (Healy, The Gospel of Mark, 159). Mai multe versete din cartea profetului Isaia vorbesc despre un misterios Slujitor al Domnului. Prima lectură de astăzi este considerată a fi a treia Cântare a Slujitorului. Ea se axează pe supunerea Slujitorului față de Domnul, cum acesta va fi agresat fizic de către alții și cum Domnul îl va îi va da dreptate slujitorului său atunci când adversarii îl vor acuza de comiterea unor nedreptăți. Acest al treilea cântec își găsește împlinirea sa în pătimirea, judecata, moartea și învierea lui Isus. Ucenicii lui Isus vor împărtăși suferința și îndreptățirea Domnului lor.
Credință și fapte
Acum două duminici am început să citim Scrisoarea Sfântului Iacob drept a doua lectură în zilele de duminică. Astăzi, Iacob ne învață că pentru ca credința noastră să să fie o credință salvatoare, ea trebuie să se exprime prin fapte și iubire. Când împlinim fapte de caritate și iubire, „ne câștigăm” mântuire. Credința în sine este un dar. Credința ne face capabili să să primim harul, care este o putere dată de Dumnezeu care ne permite să să acționăm” (Bergsma, The Word Domnului: Anul B, 392-393). Credința singură – credința fără fapte de iubire săvârșite în uniune cu Cristos – nu poate mântui. Faptele noastre nu pot merita îndurarea și ajutorul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, odată ce devenim uniți cu Cristos prin har, faptele noastre pot deveni salvatoare deoarece Cristos trăiește în noi (Barber, Salvation: What Every Catholic Should Know, 87).
Doamne Isuse, vreau să te urmez. Voi căuta să renunț la mine în fiecare zi și voi rezista tentațiilor acestei lumi. Nu-mi doresc o viață confortabilă și comodă. Vreau să învăț de la tine și să rămân un ucenic al tău . Vreau să împărtășesc viața, suferința, moartea și gloria ta.
Am cu adevărat o înțelegere catolică cu privire la mântuirii? Cunosc cum diferă de înțelegerea luterană (protestantă)? Pot apăra și explica abordarea catolică? Dacă nu, aș putea să dedic ceva timp în această lună pentru a citi Michael Barber’s Salvation: What Every Catholic Should Know (Augustine Institute – Ignatius Press 2019)?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: