UCENICIA
Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,13-17
În acel timp, Isus a ieşit din nou pe ţărmul mării şi toată mulţimea venea după el, iar el îi învăţa. 14 Trecând, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la postul de vamă şi i-a zis: “Urmează-mă!” Ridicându-se, acesta l-a urmat. 15 În timp ce era la masă în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Isus şi discipolii lui, pentru că mulţi îl urmau. 16 Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi vameşii, le spuneau discipolilor lui: “Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?” 17 Când a auzit, Isus le-a spus: “Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.
Cuvântul Domnului
Dumnezeule, Tatăl nostru, în ochii Tăi, sunt ca un copilaș pe care îl veghezi cu tandrețe. Dumnezeule Fiule, în ochii tăi, sunt ca o biată oaie neajutorată pe care o ridici cu blândețe și o porți în brațe când sunt epuizat de păcatele mele. Dumnezeule Duhule Sfânt, în ochii tăi, sunt ca o bucată de lemn uscat pe care dorești să o înflăcărezi cu focul iubirii tale. Îți mulțumesc, Sfântă Treime, că vrei să mă atragi la prietenia ta sfântă. Sunt complet nevrednic de iubirea ta, dar recunoscător că am găsit în tine odihnă și un adevărat cămin. Doamne, dă-mi o inimă generoasă.
Ridicându-se, acesta l-a urmat.
Faptul că fraza este atât de concisă subliniază în mod clar promptitudinea cu care Matei a răspuns invitației…. „În această “ridicare“ se poate înțelege detașarea față de o situație păcătoasă și, în același timp, adeziunea conștientă la o viață nouă, integră, în comuniune cu Isus” (Papa Benedict al XVI-lea, Audiența generală, 30 august 2006). Sfințenia vieții nu este o simplă separare de ceea ce este păcătos, ci o participare la iubirea și sfințenia lui Dumnezeu. Nu este doar o simplă separare de ceva, ci transformarea în acel „cineva” pe care Dumnezeu ne-a creat să fim. Atunci când ne cheamă, Isus nu ne oferă niciodată o hartă, ci doar o busolă. Noi nu vedem imaginea de ansamblu, pur și simplu cunoaștem direcția. În fiecare zi ne invită să îl urmăm, să aprofundăm comuniunea de iubire cu el și să ne ținem ochii ațintiți asupra lui ca asupra unei „candele ce strălucește în loc întunecos” (2Pt 1,19). Matei chiar nu avea habar cum va continua viața lui. Dar știa că trebuia să se schimbe și unde trebuia să înceapă această schimbare. Matei era atât de profund convins că Isus era demn de încrederea sa, încât și-a încredințat Lui viața.
Trebuie să alegem zilnic să urmăm exemplul lui Matei în ceea ce privește modul de a-l urma pe Isus.
În timp ce era la masă în casa lui
„Iată, eu stau la ușă și bat! Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el și el cu mine” (Ap 3,20). Este sărbătorită vocația lui Matei de a-l urma pe Isus. Matei ar fi putut spune „Nu” sau „Nu încă” sau „Nu acum”. Dar gândiți-vă la efectele pe care le-ar fi provocat un astfel de refuz. Pentru început, nu ar fi existat niciun ospăț la cină și, în consecință, mulți dintre prietenii lui Matei ar fi ratat o întâlnire intimă cu Isus în acea seară – o întâlnire care le-a schimbat pentru totdeauna viața unora dintre ei. Isus a bătut la ușa vieții lui Matei, iar Matei i-a deschis larg ușa lui Isus. Apoi, la fel ca femeia samariteancă, a alergat să-i aducă și pe alții pentru ca și ei să se întâlnească cu Isus. Prin intermediul „Da”-ului lui Matei, Isus a început să atingă viețile altora. Ori de câte ori îi spunem „Da” lui Isus, El va acționa nu doar în noi, ci și prin noi. Astăzi, încă o dată, ne invită să spunem „Da” voinței sale și, astfel, să fim instrumentul harului său pentru alții.
„Iată, eu stau la ușă și bat!”
Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?
Isus face acest lucru pentru ca noi să învățăm două lecții: profunzimea iubirii sale pentru fiecare suflet și cum trebuie să-i iubim pe ceilalți în mod necondiționat. „Dumnezeu și-a arătat iubirea față de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8). A iubi o persoană în mod necondiționat nu înseamnă că acceptăm cu nonșalanță păcatul respectivei persoane. O iubim în ciuda păcatului și cu speranța că într-o zi vor renunța la păcat. Mila este singura formă de iubire pe care nu o putem exercita niciodată în mod direct față de Dumnezeu, însă este cea mai mare expresie a iubirii Sale față de fiecare dintre noi. Prin moartea lui Isus pe Cruce pentru iertarea păcatelor noastre, Dumnezeu a dezvăluit apogeul iubirii. Astfel, atunci când manifestăm mila, iertarea, răbdarea etc. față de cei de lângă noi, imităm cea mai înaltă formă de iubire.
Isus a mâncat cu vameșii și păcătoșii din același motiv pentru care l-a chemat pe Matei să îl urmeze: pentru că ne iubește și vrea să își împărtășească viața cu noi.
Doamne Isuse, chemarea de a te urma este o chemare la convertirea inimii. Atinge-mi inima cu harul tău, astfel încât gândurile și faptele mele să reflecte întotdeauna dorința de a imita exemplul tău de iubire. Fă-mă răbdător în orice situație și capabil să-i iert pe cei care îmi pot face rău sau îmi creează dificultăți.
Astăzi, voi vorbi cu cineva – fie că este un membru al familiei, un prieten, un coleg de serviciu, o cunoștință sau un străin – despre recunoștința mea față de Isus Cristos.
Material pregătit după a traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: