ULTIMUL DIN RÂND

La momentul intrării în clasă, un puști de vreo cinci ani se înghiontea cu colegul din capul rândului, ca să se așeze el primul.

Educatoarea, care l-a observat, cu un aer de supărare i-a spus:

– Ei bine, ca pedeapsă, așază-te la coadă.

Puștiul s-a dus la sfârșitul rândului și, ajungând acolo, imediat s-a întors în capul rândului spunându-i educatoarei:

– Doamnă, este deja un coleg pe ultimul loc.

Deja la cinci ani și după aceea chiar mai mult, dorința ocupării primelor posturi ne îmboldește. În ultimele posturi există puțin trafic. Traficul agitat, lupta, înghiontelile se află în primele posturi.

Este bine să aspiri la primul post. Partea rea este să cauți să obții aceasta pe o cale greșită. Nu pe seama celorlalți, călcând peste cei care ne sunt alături, este modul în care trebuie să ne remarcăm. „Cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor” (Mc 10,44). Aceasta este învățătura lui Isus. Aceasta a fost calea vieții sale.

Este ușor să-l lași pe altul „ultimul”, să lași ca altul să slujească. Să fii umil și să slujești deja este mai greu.