UMBRĂ GIGANTICĂ

Un copil dintr-un sătuc grecesc trebuia să meargă la școala dintr-un sat învecinat, situată la o oră de mers pe jos. Mama sa îl însoți în printa zi de școală. Ca să ajungă la timp, au plecat de acasă dis-de-dimineață. Când abia parcurseseră 300 de metri, copilul uită de scopul acelei deplasări și rămase surprins de propria umbră care făcea ca el să pară un gigant de vreo 30 de metri. Mama se opri și, privindu-l direct în ochi, îl sfătui:

– Nu-ți admira umbra la răsărit, fiule… Privește-o doar la amiază.

Când orgoliul sau mândria domină pe cineva, acesta nu se mândrește pentru ceea ce este, ci pentru umbra lui: imaginea pe care el și-o proiectează despre sine.

La amiază, atunci când soarele bate mai drept, umbra se reduce la mărimea ei normală. Orice circumstanță care ne afectează este de ajuns pentru a ne pune la punct.

De aceea, este foarte util faptul de a reflecta asupra comportamentului nostru în fața greutăților vieții. Aceasta ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine.