O tânără de 22 de ani, bolnavă fiind și stând în căruciorul cu rotile, atunci când cineva îi spunea: „Îi voi cere lui Dumnezeu să te vindece”, ea imediat răspundea: „Nu. Eu îi spun Domnului întotdeauna: «Nu-ți cer să-mi iei crucea de pe umeri, ci să-mi dai umeri puternici, ca să o pot duce. Ceea ce el vrea este cel mai bine»”.

 

„Ceea ce el vrea este cel mai bine”. Fără îndoială. Dumnezeu este Tată și un tată care este Dumnezeu. „Oare uită femeia de copilul său, fără să-i pese de rodul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu voi uita niciodată de tine” (Is 49,15).

Cât de mult ni se bucură viața atunci când suntem siguri de această iubire! Și câte lucruri nu s-ar schimba în viața noastră, dacă am fi cu adevărat convinși că Dumnezeu ne iubește!

Cel mai dureros lucru pentru Domnul și cel mai dezastruos lucru pentru noi este tocmai a nu ne încrede în Dumnezeu, a nu avea încredere în el. Aceasta, de la Adam și Eva, este marea ispită a omului și este, în mare parte, cauza păcatelor noastre. În realitate, această neîncredere este deja un păcat, întrucât este dovada clară a lipsei de iubire.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013