UMILINȚA LUI ISUS
După ce a fost botezat, l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu venind deasupra lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 3,13-17
În acel timp, a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Dar Ioan încerca să-l oprească, spunându-i: “Eu am nevoie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?” 15 Răspunzând, Isus i-a zis: “Lasă acum, căci aşa se cuvine, ca noi să împlinim toată dreptatea!” Atunci el l-a lăsat. 16 După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui! 17 Şi, iată, a fost un glas din ceruri care spunea: “Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!”
Cuvântul Domnului
Doamne, îți mulțumesc pentru acest timp petrecut împreună cu tine. Cred în tine. Cred că ești aici cu mine și că vrei să-mi vorbești astăzi. Doresc să-mi deschid inima pentru a asculta cuvântul tău și pentru a-l pune în practică din dragoste față de tine. Doamne, ajută-mă să cresc în virtutea smereniei.
Isus se pune în rând cu păcătoșii
Ioan propovăduia un botez al pocăinței, iar un număr mare de oameni veneau la el pentru a se căi pentru păcate. Ei doreau să schimbe direcția vieții lor și să se împace cu Dumnezeu. Isus a venit împreună cu mulțimea de oameni. Chiar dacă era fără de păcat, s-a pus printre ceilalți și a mers la Iordan ca și cum ar fi fost și el un păcătos… Pentru a da valoare acestui gest al lui Isus, trebuie doar să ne amintim cât de mult ne deranjează când suntem percepuți de ceilalți ca fiind vinovați pentru ceva ce nu am făcut. Cu siguranță este chiar mult mai deranjant să ni se evidențieze adevăratele greșeli de față cu alții. Cu toate acestea, în situația dată, chiar și departe și de cea mai mică urmă de vinovăție, Isus a acceptat liniștit și cu umilință să fie etichetat păcătos, la fel ca toți ceilalți. El a făcut acest lucru de dragul nostru.
Nu sunt, cumva, preocupat doar de felul în care sunt perceput în fața celorlalți, iar acest lucru afectează în mod negativ numărul faptelor mele cu adevărat bune?
Umilința care se supune voinței Tatălui
Ioan nu a vrut să-L boteze pe Isus, pentru că știa că Isus nu era la fel ca ceilalți. Cu toate acestea, Isus a spus clar că acest lucru era parte din planul Tatălui, iar acest plan era forța motrice în viața sa. Mândria nu a stat în calea ascultării lui Isus. Mai degrabă, voința Tatălui său a fost, mereu, hrana care i-a hrănit și a alimentat viața. „Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui”. (In 4,34).
Cu ce se „hrănește” propria mea viață? Dacă nu se hrănește cu voința Tatălui, atunci ar putea mândria care transformă propriu-mi egoism în scopul suprem al vieții mele?
Binecuvântarea Tatălui
Cerul a reacționat la umilința lui Cristos. Acest moment prefigurează deschiderea definitivă a Cerului cu scopul mântuirii omenirii, mântuire realizată prin jertfa lui Cristos pe Calvar. Esența jertfei este ascultarea, iar ascultarea nu poate fi posibilă fără smerenie. Isus s-a smerit în fața lui Ioan Botezătorul. Tatăl a remarcat ascultarea Lui și a fost încântat, lăudându-L cu voce tare: „Acesta este Fiul meu cel iubit”. A-l asculta pe Isus, înseamnă a-i urma exemplul.
Doamne, îți mulțumesc pentru darul tău. Învață-mă să fiu supus. Îmi este greu să-i las pe alții să mă depășească, să mă plasez pe locul doi, să-i las pe alții să câștige lauda și gloria pe care le doresc atât de mult… Ajută-mă să fiu mereu smerit și să mă căiesc pentru orice păcat. Am nevoie de ajutorul Tău pentru a împlini voința Ta. Ajută-mă și păstrează-mă în slujba Ta.
Voi face un gest smerit de bunăvoință față de cineva.
Material pregătit după a traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: