UN ALTAR MARE

Se povestește în cartea Păstorul, atribuită lui Hermas, un sfânt legendar din secolul I, întâmplarea unui aristocrat roman bogat care s-a vindecat de bolile sale. Cum era păgân, nu știa cărui zeu trebuia să-i mulțumească pentru vindecarea sa.

– Trebuie să-i mulțumești lui Dumnezeu – îi spuse Hermas.

Bogatul patrician îl asigură că el dorea să o facă, dar nu știa unde se află Dumnezeu și ce sacrificii i-ar fi mai plăcute.

Hermas îl duse la o colibă în care trăia o familie foarte săracă și-i spuse:

– Căutai un altar unde să oferi sacrificii? Iată aici altarul în care poți să oferi cel mai plăcut dintre sacrificii și să aduci mulțumiri pentru vindecarea ta, fiindcă reprezentanții cei mai iubiți ai acestui Dumnezeu pe care nu-l cunoști sunt săracii. Ajută-i. Făcând aceasta, îi vei aduce lui Dunmezeu nu doar mulțumiri, dar și slava pe care o merită.

Isus ne-a spus: „Ceea ce ați făcut unuia dintre frații mei mai mici, mie mi-ați făcut”.

Dacă nu știm să-l vedem pe Cristos în cei care ne înconjoară, nu vedem realitatea. Dacă am învăța să-l vedem, relațiile umane ar avea alt ton, alt aspect. Ar fi mult mai umane.