Pe regele Ludovic al XIV-lea l-au informat de faptul că un înalt personaj politic, temut de către mulți și urât de și mai mulți, „și-a dat sufletul lui Dumnezeu”. Un curtezan, care în acele momente îl însoțea pe monarh, murmură:

– Domnule, nu cred că Dumnezeu l-a acceptat.

 

Într-o zi, toți, fiecare, „vom da sufletul nostru lui Dumnezeu”. Îl va putea accepta?

Câtă vreme avem timp, este bine să pregătim cadoul. După aceea va fi târziu. Cel mai potrivit mod de a-l pregăti va fi încredințând sufletul și viața lui Dumnezeu în fiecare zi, adică trăind pentru Dumnezeu în viața de zi cu zi.

În felul acesta, sfârșitul va fi încununarea a ceea ce am făcut în toate zilele: încredințarea ultimului loc, iar Domnul, care a acceptat și celelalte locuri, îl va accepta și pe ultimul.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014