UN CER INEGAL

La o oră de religie, cu eleve de 12 ani, a ieșit la iveală problema diferitelor stări de fericire ale sfinților în cer.

O fată spunea că nu înțelege cum de, avându-l pe Dumnezeu, nu sunt cu toții la fel de fericiți.

Preotul spuse:

– Ție ți se pare corect ca tu și eu să avem în ceruri aceeași fericire ca și preasfânta Fecioară Maria?

– Ca preasfânta Fecioară, nu, normal – spuse fata.

– Ca sfântul Iosif?

– Ei bine, nici ca sfântul Iosif. Însă, lăsând la o parte rudele…

Preotul i-a adus în fața ochilor un exemplu clar. Imaginați-vă cineva care merge în străinătate să muncească. După câțiva ani se întoarce acasă.

La întoarcerea sa sunt mulți cei care se bucură: se bucură soția lui, copiii lui, prietenii, inclusiv – în cel mai bun caz se bucură și soacra lui. Însă bucuria nu este la toți la fel. Se bucură mai mult cei care-l iubesc mai mult.

Același lucru se întâmplă când ne întâlnim cu Dumnezeu. Cu cât mai multă iubire avem față de el, mai multă bucurie ne va produce întâlnirea cu el, iar această bucurie, mai mare sau mai mică, va dura veșnic.