UN CER NOU ȘI UN PĂMÂNT NOU
LECTURA I
Au fost judecaţi morţii după faptele lor. Şi am mai văzut Ierusalimul cel nou coborând din cer.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 20,1-4.11-21,2
Eu, Ioan, am văzut un înger coborând din cer şi având în mâna lui cheia abisului şi un lanţ mare. 2 El l-a prins pe dragon şi şarpele străvechi – care este diavolul şi Satana – şi l-a legat pentru o mie de ani. 3 Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis şi a pus sigiliul ca să nu mai înşele neamurile până la împlinirea celor o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţin timp. 4 Apoi am văzut nişte tronuri. Celor care s-au aşezat pe ele li s-a dat judecata. Am văzut şi sufletele celor cărora li s-a tăiat capul din cauza mărturiei lui Isus, din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi care nu s-au prosternat înaintea Fiarei şi nici înaintea chipului ei, nici n-au primit indiciul pe fruntea şi pe mâna lor. Ei s-au întors la viaţă şi au domnit cu Cristos o mie de ani. 11 Apoi am văzut un tron mare, alb, şi pe cel care şade pe el. Din faţa lui au fugit pământul şi cerul şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Şi am văzut morţii, mari şi mici, care stăteau în picioare înaintea tronului. Atunci s-a deschis cartea. A mai fost deschisă şi o altă carte, cea care este a vieţii. Şi au fost judecaţi morţii din cele scrise în cărţi, după faptele lor. 13 Marea a dat înapoi morţii care erau în ea. Moartea şi locuinţa morţilor au dat înapoi morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele sale. 14 Atunci, moartea şi infernul au fost aruncate în lacul cu foc. Aceasta este moartea cea de-a doua, lacul cu foc. 15 Şi dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul cu foc. 21,1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut, iar marea nu mai este. 2 Şi am mai văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),3.4.5-6a şi 8a (R.: Ap 21,3b)
R.: Iată, cortul lui Dumnezeu este împreună cu oamenii!
3 Sufletul meu suspină,
ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeul cel viu! R.
4 Până şi vrabia îşi găseşte o casă
şi rândunica un cuib unde să-şi pună puii lor:
altarele tale, Doamne Sabaot,
regele meu şi Dumnezeul meu! R.
5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
6a Fericit este omul care îşi află tăria în tine,
8a el merge crescând în putere. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,28b
(Aleluia) Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! (Aleluia)
EVANGHELIA
Când veţi vedea că acestea se întâmplă, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,29-33
În acel timp, Isus le-a zis o parabolă discipolilor săi: “Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii! 30 De îndată ce vedeţi că înmuguresc, vedeţi de la ei şi ştiţi că vara este deja aproape. 31 La fel şi voi, când veţi vedea că acestea se întâmplă, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 32 Adevăr vă spun: nu va trece generaţia aceasta până când nu se vor fi împlinit toate. 33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Cuvântul Tău este veșnic. Cuvântul Tău rezistă testului timpului. Imperiile vin și pleacă. Lumea din jurul meu este trecătoare, efemeră și vremelnică. Dar ceea ce îmi oferi Tu este promisiunea vieții veșnice în Împărăția Ta. Ajută-mă să accept această făgăduință și să-mi axez întreaga viață asupra Ta.
Cerul și pământul vor dispărea
În Evanghelie, Isus își îndeamnă ucenicii să reflecteze asupra smochinului și a tuturor celorlalți copaci și la modul în care mugurii lor se deschid și indică faptul că vara este aproape. În același mod, Isus spune că există lucruri care se vor întâmpla și care vor indica faptul că timpul de decădere a Ierusalimului este aproape. Când Isus spune că „cerul și pământul vor trece”, aceasta nu este doar o referire la sfârșitul timpului. Este, de asemenea, o referire la distrugerea Templului. Acest lucru se datorează faptului că Templul din Ierusalim era considerat un microcosmos al universului. Sanctuarul Templului reprezenta cerul. De fapt, Catapeteasma Templului avea imagini ale soarelui, lunii și stelelor. Curțile Templului reprezentau pământul. Atunci când Isus ne spune că cerul și pământul vor trece, el prezice distrugerea Templului. Isus nu numai că prezice distrugerea, dar spune și exact când se va întâmpla: înainte ca „această generație” să treacă. În Biblie, o generație înseamnă patruzeci de ani. Isus a fost răstignit în anul 30 d. Cr. înacinsprezecea zi a luniii Nisan, care era după seara Paștelui și era ziua de pregătire dinaintea Sabatului. Romanii au început să asedieze Ierusalimul în anul 70 d. Cr., cu trei zile înainte de Paște. Astfel, cei patruzeci de ani s-au împlinit, microcosmosul universului a fost distrus, dar cuvintele lui Isus au rămas.
Cei o mie de ani
Cartea Apocalipsului poate fi interpretată istoric ca o profeție despre istoria mântuirii și căderea Ierusalimului din anul 70 d. Cr. Prima lectură se referă la prinderea șarpelui străvechi, Satana, pentru o mie de ani și aruncarea acestuia în abis. Din punct de vedere istoric, cei o mie de ani marchează timpul scurs de la stabilirea Regatului lui David în anul 1000 î. Cr. până la prima venire a lui Isus la împlinirea timpului. „Imaginea diavolului fiind „legat” pentru „o mie de ani”, prin urmare, este o descriere a puterii incredibile a făgăduinței lui Dumnezeu de a stabili Împărăția Davidică, prin care națiunile vor fi învățate și înșelăciunile diavolului vor fi demascate” (Barber, Coming Soon, 247). Imaginile din prima lectură ale unei gropi (abis), ale stâncii, ale cheii și ale lanțului erau toate legate de Templul construit de fiul lui David, Solomon. Din punct de vedere simbolic, însă, cei o mie de ani se referă la era mântuirii și la era Bisericii, din momentul în care Isus a inaugurat Împărăția lui Dumnezeu și l-a legat pe Satana până la desăvârșirea Împărăției de la sfârșitul veacurilor.
Promisiunea unui Cer Nou și a unui Pământ Nou
Distrugerea Templului din Ierusalim în anul 70 d. Cr. este împlinirea inițială a profeției că cerul și pământul vechi vor dispărea. “Odată cu dispariția vechiului Ierusalim, întreaga Veche Economie – templul, preoția levitică etc. – este înlocuită. O „nouă creație” este inaugurată prin apariția „Noului Ierusalim”. Într-un sens, acest lucru explică semnificația spirituală a împlinirii tuturor lucrurilor în Cristos și în Biserica Sa, făcând ca Ierusalimul pământesc să devină depășit. În același timp, se așteaptă cu nerăbdare Ziua de Apoi, în care pământul însuși va dispărea, iar Biserica își va dobândi gloria cerească definitivă” (Barber, Coming Soon, 257). Distrugerea Ierusalimului și a Templului său, care era înțeles ca un microcosmos al universului, indică spre sfârșitul lumii, când toți oamenii, cei drepți și cei nedrepți, vor fi judecați. Cei nedrepți vor fi condamnați și vor suferi „ a doua moarte”, chinul trupului și al sufletului în „ lacul de foc”. Cei neprihăniți vor fi glorificați și, la „a doua înviere”, vor experimenta bucuria cerului atât în trup, cât și în suflet.
Doamne Isuse, Tu ai inițiat noua Creație aici, pe pământ. Tu m-ai făcut o nouă creatură prin Botez. Ajută-mă să să trăiesc și să mă bucur din plin de această noutate. Vreau să continui să mă lepăd de vechiul sine și să accept pe deplin noua viață împreună cu tine, Mântuitorul și Răscumpărătorul meu.
În rugăciunea mea, am încredere că Isus este Domnul istoriei? Am încredere că toate lucrurile sunt sub providența și guvernarea Sfintei Treimi? Cum a intervenit Dumnezeu în viața mea și în cea a familiei mele? Când viața este complicată, mă plâng lui Dumnezeu sau încerc să discern, prin rugăciune și meditație, cum se încadrează acestea în planul veșnic al lui Dumnezeu?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: