UN CONTRAST IZBITOR
EVANGHELIA
Văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,38-44
În acel timp, Isus, în învăţătura lui mai spunea: “Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”. 41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: “Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, cred în tine. A te mulțumi pe tine valorează mai mult decât orice laudă sau recunoaștere pe care le poate oferi lumea. Am încredere că îmi vei inspira întotdeauna inima să te iubească în tot ceea ce întreprind. Doresc să uit de mine însumi pentru a te iubi pe tine și pe cei pe care mi-i scoți în cale. Doamne Isuse, fă să fac totul pentru gloria numelui tău!
Un bisturiu ascuțit pentru vanitatea mea
Cărturarii făceau totul doar de ochii oamenilor. Isus a cunoscut că totul era de fațadă. Veșmintele lor erau pentru ca ei să fie remarcați. Oamenii trebuiau să le aducă omagiu pentru că erau oameni de onoare. Astăzi, aceeași vanitate este încă populară. Ceea ce îmbrăcăm, mașina pe care o avem și titlurile sau literele care sunt puse înaintea numelui ( pr. , dr. , prof. , etc.), par să ne ofere valoare personală. Cu toate acestea, acești oameni cu pretenții nu au atras asupra lor decât condamnarea. Poziția lor de conducere și de învățătură a pus asupra lor o mare responsabilitate. Cu toate acestea, departe de marele bine pe care îl puteau face pentru alții, ei l-au folosit pentru a profita de alții.
Ce vreau să demonstrez prin orice acțiune pe care o întreprind sau orice învățătură pe care o propun altora?
Înlăturarea egoismului
Pentru cine trăiesc? Cărturarii trăiau pentru ei înșiși. Dacă învățau, o făceau pentru a-i impresiona pe alții. Dacă dăruiau, o făceau pentru a-și construi o anumită reputație. Dacă se rugau, o făceau pentru a justifica tot ceea ce sustrăgeau de la cei săraci. Ei nu erau oameni răi; erau „băieți buni”. Dar erau conduși de egoism. Aceasta explica tot ceea ce făceau. Chiar dacă se întâmpla să facă ceva corect, valoarea respectivului lucru sau gest era goală, pentru că se propuneau pe ei înșiși.
Contemplați adevărata caritate
Pe fundalul atâtor spectacole și parade sterile, Isus observă un gest luminos de virtute. El vede ceea ce nimeni altcineva nu vedea. El a văzut pe cineva aproape ignorat de toată lumea. Autenticitatea darului văduvei era dublă. Ea a dăruit în tăcere, fără să se gândească să dobândească aprecieri: darul ei era numai pentru Dumnezeu. Iar ceea ce oferea părea puțin, dar era totul pentru ea, tot ceea ce avea. Caritatea pură se realizează pentru Dumnezeu și în numele lui și implică dăruirea întregii noastre persoane.
Să oferi un ceva fără rezerve, mereu gata să iubești și să slujești… Când, unde și cum mi se cere aceasta? Cât de rare sunt astfel de situații! Cum pot să dăruiesc? Caritatea mea este ascunsă? În ce fel îmi încredințez întreaga mea ființă lui Dumnezeu?
Doamne, eliberează-mă de egoismul care exclude din start valoarea dăruirii de sine și îmi ucide efortul de a-mi forma virtuțile. Fă-mă să mor față de mine însumi în favoarea iubirii împărtășite altora. Fă ca niciodată să nu neglijez pe cei care au nevoie de ajutorul meu. Dar păstrează liniștea dăruirii mele, astfel încât singura mea răsplată să fie găsită în tine, pentru toată veșnicia.
Astăzi voi săvârși un act tăcut de caritate.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: