UN DAR MINUNAT
EVANGHELIA
Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: “Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei.
Cuvântul Domnului
Cred în tine, Doamne, pentru că tu însuți ești Adevărul. Sper în tine, pentru că ești îndurare infinită și rămâi credincios promisiunilor tale. Te iubesc pentru că ești infinit de iubitor. Am nevoie de harul tău și, în timp ce vin înaintea ta, îți mulțumesc anticipat pentru orice har pe care dorești să mi-l dăruiești astăzi. Ajută-mă să-l recunosc, să-l accept și să-ți răspund cu generozitate.
Răspunzând cu credință
Ieri, am celebrat Inima Preasfântă a lui Isus, revelația clară și puternică a cât de profund și de pasional ne iubește Dumnezeu. Astăzi sărbătorim Inima Neprihănită a Mariei, modelul inspirat al modului în care noi, ca ființe umane, putem răspunde iubirii lui Dumnezeu. Trăirile Mariei alături de Cristos nu au fost întotdeauna ușor de acceptat sau de înțeles. Pierzându-l în Templu, așa cum arată fragmentul din Evanghelia de astăzi, a cuprins-o o mare îngrijorare. Experiența ei de pe Calvar, văzându-și fiul respins și răstignit, a copleșit-o de mare durere – de obicei simbolizată în imaginile Inimii Neprihănite printr-o sabie care străpunge inima Mariei. Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre, și chiar și pentru Sfânta Fecioară Maria, care fusese ferită de efectele păcatului originar prin harul lui Dumnezeu, a fi credincioasă voinței lui Dumnezeu pe parcursul vieții ei a fost dificil. A fost riscant. A fost, uneori, derutant. Dar, cu toate acestea, ea a continuat să își sprijine ferm și categoric viața pe temelia de stâncă a credinței sale. Acesta este motivul pentru care Sfânta Elisabeta i-a spus Mariei: „Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45).
Cum reacționez circumstanțelor provocatoare, confuze, dureroase din viața mea? Cât de „sănătoasă” este credința mea?
A învăța să fii contemplativ
Reprezentările artistice ale Inimii Neprihănite a Mariei arată de obicei inima ei înconjurată de trandafiri înfloriți. O floare înflorită este deschisă să primească lumina și căldura soarelui și umezeala ploii dătătoare de viață. Acesta este motivul pentru care astfel de flori simbolizează în mod tradițional deschiderea față de harul lui Dumnezeu. Și aceasta a fost una dintre caracteristicile speciale ale Mariei. Ea era „plină de har” și a rămas deschisă la acțiunile lui Dumnezeu în viața ei. Acest lucru reiese în mod minunat din ultimul verset al fragmentului din Evanghelia de astăzi: „Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei”. Cuvântul grecesc pentru „păstra” este διατερεί (diaterei). Are conotații de a avea grijă de ceva cu atenție, de a păstra și depozita ca fiind valoros și chiar de a prețui. Inima Mariei a făcut toate aceste lucruri. Inima ei este un loc în care Îl întâlnea pe Dumnezeu și contempla cuvintele și acțiunile lui Dumnezeu cu atenție și afecțiune. Inima ei era ca solul bogat pe care Isus l-a descris în parabola semănătorului – un pământ gata să primească și să hrănească semințele pe care Dumnezeu dorea să le planteze acolo. De asemenea, Maria ne învață despre urmarea lui Dumnezeu; ea ne împărtășește înțelepciunea ei maternă. Cu toții trebuie să învățăm să fim contemplativi, să ne păstrăm inima și mintea deschise intervențiilor lui Dumnezeu în viața noastră și să ne oferim timp pentru a ne îmbogăți din tot ceea ce ne dăruiește El. Acest lucru este mai greu ca oricând în lumea de astăzi, care se dezvoltă în mod rapid, frenetic și zgomotos. Dar trebuie să depășim această provocare dacă vrem ca viața noastră de credință să se dezvolte și să înflorească.
În ce măsură îmi fac timp pentru a contempla în liniște bunătatea și intervențiile lui Dumnezeu în viața mea? Cum pot deveni mai contemplativ în contextul activităților mele din fiecare zi?
O prezență de care avem nevoie
Maria nu numai că ne instruiește în modelarea modului de a trăi o viață cu adevărat creștină. De asemenea, ea ne însoțește și mijlocește pentru noi. Ea este menită să fie o prezență activă în viața noastră. După cum afirmă Catehismul, Maria ne este „Mamă în ordinea harului” (CBC 968). De-a lungul istoriei Bisericii, Maria și-a făcut simțită prezența în nenumărate moduri: numeroasele sale apariții de-a lungul secolelor; sărbătorile sale în liturghie; imagini mariane inspiratoare; practici devoționale precum sfântul Rozariu. În imaginile Inimii Neprihănite, această prezență iubitoare și plină de har este simbolizată de flăcările vii care ard din inima ei. În cultura noastră din ce în ce mai post-creștină, maternitatea și geniul dătător de viață al feminității autentice devin la fel de marginalizate ca și paternitatea și masculinitatea autentică. Dumnezeu ne-a dăruit prezența Mariei pentru că știa că vom avea nevoie de ea, iar noi avem nevoie de ea, astăzi, mai mult ca oricând. Noi nu ne închinăm Mariei ca și cum ar fi un fel de divinitate, așa cum pretind unii critici ai catolicismului. Mai curând, privim către ea fiind, din punct de vedere spiritual, un far de speranță, un model de virtute și o mamă grijulie – o privim ca și copii ai lui Dumnezeu, așa cum a privit-o Isus când era copil la Nazaret. Cel puțin, suntem invitați și îndemnați să facem acest lucru.
Doamne, știu că nu ai făcut nimic din greșeală și știu că, prin Duhul Sfânt, ai continuat să călăuzești Biserica ta în toate timpurile. Așa că prezența Mamei tale în fiecare moment al vieții noastre de catolici este ceva ce dorești pentru noi – pentru mine. Îți mulțumesc că te-ai făcut fratele meu și că m-ai primit în familia ta. Îți mulțumesc pentru că ai făcut atâtea minuni de har prin Maria, Mama ta. Și îți mulțumesc că mi-ai dat-o ca Mamă în ordinea harului. Ajută-mă să o prețuiesc și să mă raportez la ea așa cum dorești tu.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi încerca să descopăr și să învăț ceva nou despre Sfânta Fecioară Maria și voi pune una dintre imaginile mele preferate cu ea într-un loc în care să o pot vedea cât mai des.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: