UN DUMNEZEU VIU
EVANGHELIA
Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 20,27-40
În acel timp, au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: 28 “Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!» 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii. 30 Cel de-al doilea 31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”. 34 Isus le-a răspuns: “Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; 35 însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în relatarea despre rug, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”. 39 Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: “Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, tu nu încetezi să mă cauți și să te apropii de mine. Astăzi, în aceste momente de rugăciune, îmi dezvălui din nou iubirea Inimii tale. Îmi doresc să-ți deschid inima și să te primesc. Știu că și azi îmi vei împărtăși o învățătură prețioasă; îmi reafirm încrederea în tine. Te iubesc, Doamne; ajută-mă să cresc în iubirea față de tine!
Din plinătatea Inimii
În drumul său spre Ierusalim, Isus își pregătea Inima pentru a se oferi Tatălui ca răscumpărare pentru întreaga lume. Între timp, conducătorii poporului pregăteau moartea sa; contrastul dintre inimi era evident – Inima lui Isus era plină de iubire, pe când inimile mai-marilor poporului se închideau tot mai mult în amărăciune și răutate. Saduceii au adresat o întrebare în speranța că îl vor prinde pe Isus în capcană și vor face să pară ridicolă promisiunea sa cu privire la viața veșnică. Cu răbdare, Isus le-a reamintit cine sunt copiii lui Dumnezeu – cei care ascultă Cuvântul și îl împlinesc.
Dorința lui Dumnezeu cu privire la copiii săi
Comuniunea de iubire dintre soț și soție trăită în căsătorie, bazată pe dăruire reciprocă, reprezintă un simbol al iubirii pe care Dumnezeu dorește să ne-o împărtășească. Dumnezeu dorește să fim uniți cu El. Saduceii îl priveau pe Isus ca pe un adversar al lor, un perturbator al ordinii vicioase și convenabile lor. Cu răbdare, Isus le-a răspuns, întinzându-le din nou mâna în semn de prietenie, căutând apropierea de ei, așa cum caută și apropierea de fiecare dintre noi.
Isus cunoaște inimile noastre
Dorința Sa de a fi prieten cu noi este atât de mare, încât a răspuns chiar și la întrebările pe care nu le-au adresat, ci le purtau în inimile lor. Saduceii nu credeau în învierea morților, în spirite sau în nemurirea sufletului, dar Isus i-a lămurit în toate aceste privințe. „Morții învie” a afirmat Isus, pentru că „Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii”. Această afirmație ar trebui să cutremure inimile noastre. Putem ușor să ne închipuim că Dumnezeu este „mort,” că a fost important doar în vremurile trecute și că „nu mai contează” cu adevărat în zilele noastre… Nu este adevărat! Domnul dorește să se apropie de noi, să devină parte din orice aspect și fiecare clipă a vieții noastre!
Doamne, tu ești Dumnezeul celor vii și nu al celor morți. Ești viu în inima mea, în Biserică și în lumea de astăzi. Deși alții pot fi indiferenți față de tine și deși eu însumi sunt deseori indiferent, doresc să nu mai fiu așa! Îmi deschid inima pentru a primi Cuvântul tău și pentru a răspunde invitației tale de a mă sfinți.
Doamne, cu ajutorul harului tău, îmi voi rezerva un moment de rugăciune pentru a reflecta mai atent asupra momentelor în care te-am simțit prezent în viața mea. Îți mulțumesc pentru toate binecuvântările tale și te rog să mă ajuți să descopăr în permanență prezența ta.
Pentru o reflecție suplimentară:
Analizați mai atent Exortația apostolică postsinodală Amoris Laetitia a Sfântului Părinte Papa Francisc.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: