UN MARE SERVICIU

Un 0m avea un argat cu o față acră și cu un caracter insuportabil. Nu putea primi nicio poruncă fără ca imediat să se înfurie. Se așeza la masă într-un mod grosolan, servea prost,  îi împingea pe invitați. Orice observație îl lăsa rece și nu făcea altceva decât să agraveze dezordinea și neglijența cu care slujea. Noaptea, casa răsuna de zgomotul pașilor săi și al oalelor pe care le spărgea. Nu se putea să ai deloc încredere în el.

Niște prieteni de-ai patronului îl sfătuiră să se descotorosească de acel slujitor enervant și să angajeze un altul.

– De ce? protestă patronul surâzând. Îi sunt foarte recunoscător. Mă ajută să fiu mai bun. Da, a dezvoltat răbdarea mea și cu fiecare zi care trece mi-o întărește și mai mult, iar acest dar îmi permite să suport și celelalte greutăți ale vieții. (Pedro Luis Narváez).

Sfântul Josemaria spunea cu haz: „Sfinții, inclusiv cei din lemn, se fac pe bază de lovituri”.

Dumnezeu îi folosește ca instrumente pe cei care ne stau alături, ca să facă din noi chipul Fiului său, Isus Cristos.

„Nu spune: persoana aceea mă termină. Gândește-te: acea persoană mă sfințește” (Camino, 174).