UN MARTOR CREDINCIOS
Ioan este îngerul care va pregăti calea înaintea Domnului!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,24-30
Când au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună către mulţimi despre Ioan: “Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? 25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcaţi în haine scumpe şi trăiesc în desfătare sunt în palate regale! 26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, şi mai mult decât un profet. 27 Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, care va pregăti calea înaintea ta!» 28 Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el”. 29 Tot poporul care-l asculta şi vameşii l-au recunoscut pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. 30 Dar fariseii şi învăţaţii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezaţi de el.
Cuvântul Domnului
Doamne, doresc nespus de mult să contemplu fața ta. Deși nu te pot vedea acum cu ochii trupului, cred în tine din toată inima. Știu că mă veghezi și că dorești să-ți reverși harurile asupra mea, așa că îmi deschid cu bucurie în acest moment mintea, inima și voința în fața ta. Sunt aici, Doamne, pentru a împlini voința ta. Mă încredințez ție! Doresc nespus să rămân în prezența ta măcar și câteva clipe prețioase. Dă-mi, te rog, harul tăriei de caracter.
„Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu?”
Ioan a fost un mărturisitor credincios. Fidelitatea sa a culminat cu vărsarea sângelui pentru a împlini voința lui Dumnezeu. Măreția sa deosebită se datorează tocmai faptului că a respectat cu generozitate planul lui Dumnezeu chiar și atunci când nu totul îi era foarte clar. El a avut încredere în Dumnezeu pentru că Dumnezeu este demn de încredere. Din acest motiv, în fiecare an, în Advent, Biserica continuă să „iasă pentru al întâlni pe Ioan”, în semn de omagiu pentru mărturia sa eroică în favoarea planului mântuitor al lui Dumnezeu.
Îl privim ca pe un erou autentic al tăriei de caracter, pentru ca noi să fim inspirați să imităm această virtute în viața noastră de zi cu zi?
„O trestie legănată de vânt?”
Dimpotrivă! Oamenii s-au adunat în deșert pentru a întâlni un profet, o mărturie solidă ca o stâncă a adevărului, un far de speranță și un om al lui Dumnezeu, așa cum și astăzi se adună pentru a-l vedea pe Papa din aceleași motive. Aceștia sunt oameni a căror tărie de caracter a fost forjată în focul fidelității. „Adevărata tărie a unui om constă în fidelitatea mărturiei sale față de adevăr și în rezistența sa în fața lingușelilor, amenințărilor, neînțelegerilor, șantajului, chiar și persecuțiilor dure și necruțătoare. Aceasta este calea pe care Răscumpărătorul nostru ne cheamă să îl urmăm. Numai dacă sunteți gata să faceți acest lucru, veți deveni ceea ce Isus așteaptă de la voi, adică „sarea pământului” și „lumina lumii” (Mt 5,13-14), (Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Omilia din Duminica Floriilor, 24 martie 2002).
În ce aspecte ale vieții sunt tentat să „cedez” în loc să îndeplinesc cu tenacitate de ceea ce știu că Domnul îmi cere?
„Cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el”
Iată demnitatea sufletului botezat. Demnitatea persoanei umane decurge din faptul că am fost creați după chipul lui Dumnezeu (imago Dei) cu suflet nemuritor, înzestrat cu rațiune, cu voință liberă și cu o conștiință. Grație răscumpărării lui Cristos, Botezul ne înalță de la poziția deja înaltă de imago Dei la harul de neimaginat de a fi copii ai lui Dumnezeu. Chiar înainte de a fi săvârșit cea mai neînsemnată faptă bună din punct de vedere moral, demnitatea noastră de copii ai lui Dumnezeu depășește deja cu mult toate cele mai mari virtuți ale lui Ioan la un loc. Odată ce percepem valoarea vieții noastre din această perspectivă, am pune vreodată în pericol această demnitate cu ceva care ne-ar putea despărți de Dumnezeu?
Înțeleg eu că dragostea și recunoștința pentru acest dar prețios al vieții noi în Cristos pot fi o motivație puternică pentru a-mi proteja cu grijă credința și a căuta să o fac să crească? Sunt convins că această credință va spori dacă o voi răspândi și altora?
Doamne, ți-a plăcut să mă atragi în credința catolică. Ți-a plăcut să-mi dai harul de care am nevoie pentru a deveni un mărturisitor și un sfânt. Dă-mi puterea de a coopera cu harul tău mai ales în momentele în care natura mea umană preferă să urmeze o cale diferită de cea stabilită de voința ta sfântă. Mamă Preasfântă Fecioară, fă ca inima mea să fie dedicată numai lui Isus.
Voi face o renunțare prin post sau pomană, în favoarea celor care au mai mare nevoie de a obține harul de a se reîntoarce la Isus.
Urmăriți și: