UN „NEBUN” PENTRU CRISTOS
EVANGHELIA
Duh necurat, ieşi din om!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,1-20
În acel timp, au venit pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor. 2 După ce Isus a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat 3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. 4 Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile, rupte de el şi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre. 6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 şi a strigat cu glas puternic: “Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!” 8 Pentru că îi spusese: “Duh necurat, ieşi din om!” 9 Şi l-a întrebat: “Care îţi este numele?” El i-a spus: “Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”. 10 Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ţinut. 11 Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau 12 şi l-au rugat: “Trimite-ne la porci, ca să intrăm în ei!” 13 Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de cam două mii, şi s-au înecat în mare. 14 Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Şi au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea; şi i-a cuprins frica. 16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci. 17 Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor. 18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: “Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!” 20 El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
Cuvântul Domnului
Tată din ceruri, inima mea este flămândă după Cuvântul Tău. Cred că și astăzi vrei să-mi transmiți un cuvânt plin de speranță. Ce bine ar fi dacă m-aș vedea pe mine și viitorul meu așa cum îl vezi Tu, dar măcar am încredere în Tine. Vreau să primesc provocarea ta de a fi sfânt, cu orice preț, și sunt convins că mă vei însoți îndeaproape și mă vei ajuta cu harul tău. Doamne Isuse, ajută-mă să mă abandonez puterii tale vindecătoare.
O situație fără speranță?
Omul posedat de o legiune de demoni părea celor din jur – și poate și lui însuși – un caz lipsit de speranță. Trăind acolo, singur printre morminte, nu putea să nu se rănească, lovindu-se de pietre. Nimeni nu-l putea ajuta, imobilizându-l. În viața noastră, poate exista o situație aparent de nerezolvat, poate o stare păcătoasă în care am ajuns, dar din care se pare că nu ne putem desprinde. Sau experimentăm faptul că mereu cădem în aceleași păcate, aceeași nerăbdare chinuitoare, aceeași lene, aceeași senzualitate. Prietenii și familia caută să ne ajute, dar noi nu avem voința suficientă de a ne schimba. În loc să îndreptăm situația, pur și simplu facem un pact cu un fel de modus vivendi, spunându-ne: „Nu putem trăi decât astfel”. Dar rezultatul este că acel demon s-a înmulțit în mine și a devenit o legiune de demoni…
Isus are putere
Isus se apropie de omul posedat. Scena este intrigantă: omul aleargă să se prosterneze în fața lui Cristos, în timp ce, în același timp, demonii se arată speriați și îl roagă pe Isus să nu fie aspru cu ei. Ce consolator este să știi că nicio situație nu poate scăpa de puterea lui Cristos de a o îndrepta. De asemenea, este consolator să știm că Isus vrea să ne elibereze de sub puterea diavolului, din orice stare păcătoasă în care ne aflăm. Putem oricând să ne întoarcem la Cristos pentru a cere să fim vindecați, pentru că nimeni nu este vreodată atât de păcătos sau atât de posedat încât să fie total respingător iubirii lui Dumnezeu. Desigur, ne putem teme că medicamentul lui Cristos poate să „doară”, dar trebuie să avem încredere că „tratamentul” lui spiritual merită. Tratamentul poate fi o spovadă sinceră și amănunțită, o cercetare a cugetului extrem de atentă sau ruperea unei relații nesănătoase.
Transformarea în martor
Imaginați-vă omul vindecat, încă cu cicatricile rănilor sale, dar acum în deplinătatea facultăților mintale. Ce priveliște uimitoare! Ne determină să îngenunchem în semn de recunoștință față de Cristos pentru puterea și mila Sa. Bineînțeles, omul vindecat a fost copleșit de această transformare. El nu se gândea să se întoarcă la viața „obișnuită”. Recunoștința lui îl determina să dorească să îl însoțească pe Isus, prietenul și salvatorul său. Cu toate acestea, Isus îi dă o misiune, trimițându-l la familia și prietenii săi pentru a spune povestea despre cum l-a vindecat Isus. Oriunde va merge omul vindecat, el va vesti minunile pe care Domnul le-a săvârșit pentru el.
Când facem experiența iertării păcatelor noastre în Sacramentul Sfintei Spovezi, ne simțim determinați de recunoștința noastră să proclamăm puterea și dragostea lui Cristos în fața familiei și prietenilor noștri?
Doamne Isuse, Tu m-ai eliberat și m-ai ferit de atâtea vicii și demoni, de dependențe și ranchiună, de materialism și indiferență. Mi-ai dat harul de a te cunoaște și de a te alege. Vreau să-Ți mulțumesc pentru puterea și mila Ta nesfârșită față de mine. Mă hotărăsc să fiu cu adevărat un martor al iubirii și milostivirii tale între membrii familiei și prietenii mei.
Voi da mărturie unui prieten sau unui membru al familiei despre vindecarea pe care Dumnezeu a realizat-o în viața mea.
Material pregătit după a traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: