UN OM TREBUIE SĂ MOARĂ!
EVANGHELIA
Mesia îi adună pe toţi fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,45-56
În acel timp, mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el. 46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Aşadar, arhiereii şi fariseii, adunând Sinedriul au spus: “Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? 48 Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni romanii, ne vor lua pe noi şi vor distruge şi sanctuarul nostru, şi neamul”. 49 Unul dintre ei, Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: “Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam”. 51 Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus trebuia să moară pentru popor. 52 Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă. 54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu discipolii. 55 Era aproape Paştele iudeilor şi mulţi din provincie au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se purifice. 56 Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii în timp ce stăteau în templu: “Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?”
Cuvântul Domnului
Știu că păcatele și ingratitudinea mea pot cauza moartea în relația dintre noi, Doamne, dar tu ai venit ca să am viață și să o am din belșug. Așa că, pe măsură ce se apropie zilele pătimirii tale, îți încredințez inima mea și te rog să o umpli cu dragostea și viața ta; Doamne, te rog să rămâi cu mine.
„Au crezut în el”
Chiar înainte de acest fragment din Sfânta Scriptură, Isus l-a readus la viață pe Lazăr. Printre prietenii și familia lui care sa aflau în doliu, unii au fost atât de mișcați de ceea ce au văzut, încât au crezut. Totuși, în mod uimitor, unii au alergat la autorități pentru a-l „turna” pe Isus. Și noi avem posibilitatea de a alege să credem sau să trădăm. Suntem martori la lucruri mărețe. Ne rugăm, studiem și reflectăm asupra vieții lui Isus. Și totuși, uneori, și noi îl trădăm pe Isus prin păcatele noastre. Din fericire, el ne cunoaște slăbiciunile, ne observă fărădelegile și ne invită întotdeauna să ne întoarcem la deplina noastră vindecare prin Sacramentul Sfintei Spovezi.
„Vor veni romanii, ne vor lua pe noi şi vor distruge şi sanctuarul nostru”
Urmarea lui Isus poate fi „scumpă”. Sunt momente în care el pare să ceară sacrificii care ne taie respirația. Doamne, ajută-ne să avem curaj cu adevărat și să ne încredem complet în tine, indiferent de costuri. Știm că tu ești „mărgăritarul de mare preț”, „mirele”, „darul de nedescris”, „Regele Regilor”. Isus ne spune: „Nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine și pentru evanghelie și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, dar și persecuții, iar în veacul care va veni, viața veșnică” (Mc 10,29-30).
„Oare să nu vină la sărbătoare?”
Tensiunile dintre Isus și farisei erau în creștere și toată lumea simțea acest lucru. Evreii bârfeau cu privire la faptul dacă Isus va participa sau nu la sărbătoarea Paștelui. Ei nu știau nimic despre semnificația istorică și spirituală pe care urmau să o producă următoarele câteva zile. Mulți aveau să aclame „orbește” intrarea lui în Ierusalim pe spinarea unui măgar și să asiste la crucificarea sa brutală câteva zile mai târziu. Poate că au auzit șoapte despre o posibilă înviere, dar cu toate acestea și-au continuat viața de zi cu zi. Însă, Învierea, se va întâmpla!
Cât de binecuvântați suntem să avem mărturii ale martorilor oculari, în Scripturi, ai Învierii Domnului, și nenumărate mărturii ale martirilor și sfinților, pentru a ne întări credința. Știm că Isus s-a născut ca să moară pentru noi, pentru a ne răscumpăra, și a fost hotărât să ducă la bun sfârșit acest lucru, înfruntând urmările participării în acel an la sărbătoarea Paștelui. El a fost și este mereu motivat de sentimentul de iubire față de noi.
Reflectând la frumoasele promisiuni ale primei lecturi (Ez 37,21-28) și ale Psalmului responsorial (Ier 31) în care citesc despre intenția ta de a proteja, de a asigura, de a unifica, de a păstori și de a încânta poporul tău, și pentru că știu că ai venit să împlinești aceste promisiuni, mă doare să-l aud pe Caiafa cerându-ți moartea. Ajută-mă să fiu „cel care trebuie să moară”, murind față de păcat. Doamne, vreau să fiu un ucenic al tău cu care să rămâi.
Doamne, astăzi, prin harul tău, te voi invita în inima mea și, împreună, vom analiza fiecare dintre scuzele, temerile și păcatele mele, pentru ca să mă poți vindeca și pentru ca eu să te pot iubi și sluji cu o inimă curată și liniștită.
Pentru o reflecție suplimentară:
Pe măsură ce se apropie momentul Pătimirii și Morții lui Isus, poate fi util să reflectăm la aceste rânduri ale Sfântului Augustin:
„Târziu te-am iubit, Frumusețe, atât de veche și totuși atât de nouă, târziu te-am iubit! Căci iată, tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe tine, și în urâțenia mea mă năpusteam asupra lucrurilor frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine! Și mă țineau departe de tine tocmai acele lucruri frumoase care nu ar fi existat dacă nu ar fi existat în tine. M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat cu țipătul tău surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat și ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, ți-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine, ți-am simțit gustul, iar acum mi-e sete și mi-e foame de tine! M-ai atins și ai aprins în mine dorința după pacea ta!”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: