Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: “Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: “De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: “Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: “Şapte şi câţiva peştişori”. 35 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Doamne Isuse, mă apropii cu încredere de Tine, care ești Prietenul și Mântuitorul meu. Tu veghezi mereu asupra mea și mă ocrotești, indiferent dacă îmi aduc aminte de tine sau nu. Îți mulțumesc. Te iubesc și îți sunt recunoscător pentru aceste momente în prezența Ta.

Isus pe munte

Isus este centrul istoriei și al tuturor aspirațiilor omenești. Chiar și atunci când ajungea în locuri izolate, cum este cazul acestui fragment din Evanghelie, el era căutat. El mergea pe lângă Marea Galileii și s-a urcat pe munte, dar lumea îl căuta. El nu îi chestionează cu privire la trecutul lor și nu îi condamnă pentru păcatele lor. Pur și simplu le dă fiecăruia ceea ce au nevoie: orbilor, vederea; muților, darul vorbirii; surzilor, auzul. Imaginați-vă pentru o clipă această masă săracă de oameni din jurul Învățătorului. Puneți-vă în rândul lor. Sunteți acolo și, dintr-o dată, mulțimea dispare și sunteți singur cu Isus. El privește în ochii dumneavoastră cu îngrijorare iubitoare și vă întreabă ce căutați – chiar dacă știe deja. Isuse al meu, pe Tine te caut. Vindecă-mă și nu permite să mă despartă astăzi de Tine niciun păcat.

Nu au ce să mănânce

Iubirea nu este neapărat ceva practic. Inima lui Isus a fost cuprinsă de milă față de toți cei care îl căutau. El era conștient de sacrificiile pe care aceștia le-au făcut căutându-l și nu avea de gând să îi lase dezamăgiți. Ucenicii au sesizat doar problema practică, dar în caritatea sa față de aproapele, Isus aproape că o ignoră. Ce pot învăța eu din atitudinea lui Cristos? Voi fi vreodată dezamăgit sau nu voi fi mulțumit dacă îl caut pe Cristos cu o inimă sinceră?

Pâinea vieții

Miracolul pe care Isus îl săvârșește prin înmulțirea pâinilor este un preludiu la un miracol și mai mare pe care intenționează să îl facă. Isus cunoaște dorințele inimilor noastre și știe că hrana materială are limitele ei, chiar și atunci când este abundentă. Sfântul Augustin afirmă: „Tu ne-ai făcut pentru tine, Doamne, și inimile noastre sunt neliniștite până când se odihnesc în tine”. Cum aș putea să nu am încredere că Isus îmi va oferi întotdeauna ceea ce am cu adevărat nevoie, după ce s-a înjosit să se arate ca Pâine pentru ca noi să ne putem hrăni cu El și să fim săturați?

Isuse al meu, am o inimă capricioasă. Știu că Tu ești singurul care poate împlini dorința sufletului meu, dar atât de des îmi pun încrederea în lucrurile trecătoare ale acestei lumi. Liniștește-mi inima că vei avea întotdeauna grijă de mine dacă îmi pun toată încrederea în tine. Fă-mă să înaintez spre Împărăția Ta cerească, unde Tu vei fi totul în toate.

Voi lua o pauză, la un moment dat, în timpul zilei – poate înainte de prânz – pentru a face o împărtășanie spirituală, invitându-l pe Cristos în inima mea. Îi voi mulțumi pentru dăruirea de sine în Sfânta Euharistie și îmi voi reînnoi încrederea în El.

Urmăriți și: