Sfântul Thomas Morus, ajungând la picioarele eșafodului, îi spuse comandantului închisorii:

– Ajută-mă să urc, ca să cobor nu am să-ți cer ajutorul.

Iar călăului îi spuse:

– Curaj, omule, nu te teme să-ți faci datoria. Gâtul meu este scurt; caută să nu-mi faci o tăietură strâmbă, că nu ți-ar sta bine.

Apoi adăugă, cu simțul umorului:

– Îndepărtează-mi barba; aș simți că o tai. Ea nu este vinovată de înaltă trădare.

 

Bucuria până și în ceasul morții este un dar al lui Dumnezeu și nu este deloc un dar mic. Nu ar fi rău să-l cerem câtă vreme nu a sosit acel ceas.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013