ACADEMIA

Doi oameni au petrecut o zi întreagă tăind lemne. Unul dintre ei munci cu sârguință, fără a se opri să se odihnească. Celălalt, la fiecare oră, muncea cincizeci de minute și se odihnea alte zece.

La sfârșitul zilei, acesta din urmă tăiase o cantitate de lemne mult mai mare decât celălalt.

Cel care muncise fără întrerupere îl întrebă:

– Cum de ai reușit să tai atâtea lemne? Pe lângă asta, te-am văzut deseori odihnindu-te.

– Păi – răspunse celălalt -, în timp ce mă odihneam îmi ascuțeam toporul. (Thomas Welch).

Nu e de ajuns să muncești cu mâinile. Trebuie să folosești și capul.

A te odihni nu înseamnă să nu faci nimic. Te odihnești și schimbând activitatea: „În timp ce mă odihneam, îmi ascuțeam toporul”.

Este foarte necesar să învățăm să ne odinim fructificând timpul.

Timpul în care ascuțim instrumentele de lucru niciodată nu este un timp pierdut. Iar principalul instrument al muncii noastre suntem noi înșine. Câteva opriri în decursul zilei pentru a ne conecta cu Dumnezeu, pentru a ne umple de el și a ne pune la punct este timpul cel mai bine folosit.