VEȘTI BUNE ȘI RELE

Terminată Liturghia, preotul se adresează credincioșilor:

– Iubiți frați, avem o problemă: trebuie să reparăm acoperișul bisericii, pentru că este foarte stricat.

– Și ce putem face, părinte? întreabă o credincioasă.

– Păi, uite, referitor la aceasta am o veste bună și una rea – explică parohul. Pe care dintre ele vreți să o auziți mai întâi?

– Pe cea bună! Pe cea bună…!

– Bine. Vestea bună este că avem banii pentru a plăti reparațiile.

Se aude un murmur de aprobare și toți comentează cu admirație buna gestiune financiară a parohului. În acel moment se aude o voce venind din băncile din spate:

– Și care este vestea cea rea, părinte?

– Vestea rea este că acești bani sunt în buzunarele voastre.

A fi creștin, a fi primit Botezul, nu trebuie să fie considerat ceva indiferent, fără valoare, ci trebuie să marcheze în mod profund și fericit conștiința oricărui botezat (Paul al VI-lea, Ecclesiam suam, partea I).

Noi, credincioșii, suntem Biserica. În consecință, trebuie să ne simțim Biserică și să considerăm ca fiind proprii toate problemele care afectează Biserica.

Atunci când se trăiește această realitate, nu reprezintă o veste proastă locul unde se află banii.