VIAȚA ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU INSTAURATĂ DE FIUL OMULUI
LECTURA I
Să-l primeşti pe Onesim înapoi, dar nu ca pe un sclav, ci ca pe un frate iubit!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filemon 7-20
Preaiubitule, am avut o mare bucurie şi consolare datorită iubirii tale, pentru că prin tine, frate, au fost alinate inimile sfinţilor. 8 De aceea, chiar dacă am, în Cristos, tot dreptul să-ţi poruncesc ceea ce se cuvine să faci, 9 mai degrabă te îndemn, din iubire, aşa cum sunt eu, Paul, acum bătrân şi prizonier al lui Cristos Isus: 10 te rog pentru copilul meu, pentru Onesim, căruia i-am dat naştere în lanţuri. 11 Odinioară el îţi era nefolositor, dar acum e de folos atât pentru tine, cât şi pentru mine. 12 Ţi l-am trimis înapoi pe el, care este inima mea. 13 Aş fi voit să-l ţin pentru mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, celui care sunt în lanţuri pentru evanghelie, 14 dar n-am vrut să fac nimic fără consimţământul tău, pentru ca binele tău să nu fie silit, ci de bunăvoie. 15 Poate tocmai de aceea a fost despărţit de tine pentru un timp, ca să-l primeşti înapoi pentru veşnicie, 16 dar nu ca pe un sclav, ci mult mai mult decât un sclav, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai mult pentru tine, atât ca om, cât şi ca frate în Domnul. 17 Deci, dacă mă consideri părtaş în credinţă cu tine, primeşte-l ca pe mine însumi! 18 Dacă te-a nedreptăţit cu ceva sau îţi datorează ceva, trece aceasta în contul meu! 19 Eu, Paul, am scris-o cu mâna mea, eu îţi voi plăti – ca să nu spun că îmi eşti dator cu tine însuţi. 20 Da, frate, să am şi eu o favoare de la tine în Domnul! Linişteşte-mi inima în Cristos!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),7.8-9a.9bc-10 (R.: 5a)
R.: Fericit este acela care îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob!
sau:
Aleluia.
7 Domnul face judecată celor asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.
8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9a Domnul are grijă de cei străini. R.
9bc Sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor nelegiuiţi.
10 Domnul Dumnezeul tău, Sionule,
domneşte în veci, din generaţie în generaţie. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,5ab
(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)
EVANGHELIA
Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,20-25
În acel timp, întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, Isus, răspunzând, le-a zis: “Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” 22 Atunci le-a spus discipolilor: “Vor veni zile în care veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi nu o veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: «Iată aici!» sau: «Iată acolo!» Dar nu mergeţi şi nu-i urmaţi! 24 Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însă trebuie mai întâi să sufere multe şi să fie respins de această generaţie”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, abia aștept să-ți pot vedea Chipul. Prin trimiterea Fiului tău, ți-ai descoperit imaginea și profunzimea iubirii tale milostive. Mă rog cu înflăcărare pentru întoarcerea glorioasă a Fiului tău care va conduce toate lucrurile la împlinire.
Împărăția lui Dumnezeu este printre oameni
De la începutul activității sale publice, Isus a proclamat Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu (Lc 4,43). Evident, fariseii erau curioși cu privire la momentul în care avea să vină Împărăția. Isus se folosește de întrebarea lor pentru a-i învăța că Împărăția nu este ceva de natural sau fizic. Când Împărăția lui Dumnezeu va veni, ei nu vor vedea un rege stând pe un tron al Ierusalimului, înconjurat de bogății pământești și legiuni de soldați și cai de luptă. Mai curând, Împărăția lui Dumnezeu reprezintă o realitate tainică divină și umană. Isus îi învață pe farisei că Împărăția lui Dumnezeu este prezentă printre oameni sau chiar în sufletul oamenilor. Ei nu și-au dat seama că Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul lor. Împărăția este o realitate tainică care a fost dezvăluită în principal prin Isus, Fiul Întrupat al lui Dumnezeu, și este, de asemenea, o realitate tainică care se dezvoltă în lume și printre membrii Trupului lui Isus, Biserica. Când ne rugăm, „Vie Împărăția Ta!” (Lc 11,2), Îi cerem lui Dumnezeu să domnească mai deplin în și prin noi și ca Împărăția să fie definitiv instaurată: “Deși Împărăția este aproape de noi prin Isus (Lc 11,20; 17,21), trebuie, de asemenea, să ne rugăm cu fervoare pentru venirea ei cu putere în viitor (Lc 12,31; 23,42.51). Cererea solicită implicit ca împărăția lui Dumnezeu, mai degrabă decât împărăția Satanei, să domnească în viața fiecăruia dintre noi (a se vedea Lc 11,18-20)” (Gadenz, The Gospel of Luke, 219).
Suferința și glorificarea Fiului Omului
Isus pornește de la întrebarea fariseilor cu privire la Împărăție pentru a-și învăța ucenicii despre taina Fiului Omului. Isus este Fiul Omului care va apărea într-o zi în glorie. Unii dintre ucenicii săi au avut o imagine a acestei glorii la Schimbarea la Față. Dar Isus le reamintește ucenicilor săi că, înainte de a-l vedea pe Fiul Omului în glorie, Fiul Omului trebuie să sufere mult la Ierusalim. Așa cum a profețit profetul Daniel, Fiul Omului este cel care va instaura Împărăția lui Dumnezeu (Dan 7,13-14). Acest lucru va fi împlini prin pătimirea, moartea și învierea Celui Uns. Împărăția este prezentă. Este aici, printre noi, chiar acum. Dar, de asemenea, nu este încă. Doar la sfârșitul veacurilor, odată cu venirea glorioasă a Fiului Omului, Împărăția va fi condusă la o deplină desăvârșire.
De la sclav la frate în Cristos
Scrisoarea lui Paul adresată lui Filimon îi cere acestuia să îl primească înapoi pe sclavul său, Onesim, ca pe un frate în Cristos. Nu putem decât să presupunem dacă Onesim a fost un fugar fără intenția de a se întoarce sau a fost un indisciplinat care a plecat cu intenția de a se întoarce într-o zi. În orice caz, Paul îl trimite pe Onesim înapoi la Filimon și îi spune că acesta a devenit creștin. Paul îl roagă pe Filimon să îl primească înapoi pe Onesim nu ca pe un sclav, ci ca pe un frate. Paul se așteaptă ca Filimon să îl primească pe Onesim ca pe el. Paul promite chiar să plătească tot ce îi datorează Onesim și îi amintește lui Filimon că el însuși îi datorează lui Paul chiar viața sa! “Aceste apeluri, în esență, inversează situația și îl plasează pe Paul deasupra lui Filimon în ierarhia puterii. Filimon este paterfamilias cu putere legală asupra acestui sclav care îi este dator, dar în casa lui Dumnezeu – biserica – Filimon este cerșetorul care îi datorează lui Paul salvarea sa și slujitorul care trebuie să se supună Domnului” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 267). Filimon și Onisim sunt acum frați în Cristos!
Doamne Isuse, ajută-mă să înțeleg misterele Împărăției. Învață-mă să întâmpin Împărăția lui Dumnezeu cu smerenie, să conlucrez cu iubire pentru Împărăția lui Dumnezeu și să contribui la extinderea ei în familia și comunitatea mea.
Cum îi mă raportez la membrii comunității mele parohiale? Îi văd și îi tratez cu adevărat pe fiecare dintre ei ca pe un frate sau o soră? Trebuie să îi înțeleg mai bine, să particip mai frecvent la evenimentele parohiei și să fiu mai prietenos?
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: