Un toreador faimos și în vârstă deja a fost invitat la cină de o familie de neam mare și foarte bogată. L-au luat de la hotel și l-au dus să ia cina la domiciliul lor: un adevărat palat. Odată ajunși, i-au arătat casa: un muzeu în toată regula, plin cu opere de artă.

După aceea l-au servit cu o cină copioasă.

După ce au terminat de cinat, familia amfitrioană l-a dus înapoi la hotel. Atât în drumul de dus, cât și în cel de întoarcere, toreadorul nu a vorbit prea mult. Coborând din mașină însă, spuse foarte serios:

– Va fi foarte dur pentru dumneavoastră atunci când veți muri.

– De ce spuneți aceasta, maestre? întrebă intrigat amfitrionul.

– Pentru că va fi foarte greu „să treceți la o viață mai bună”.

 

„Și dacă avem speranța noastră pusă în Cristos doar pentru viața aceasta, suntem cei mai nefericiți dintre toți oamenii” (1Cor 15,19). Dacă nu se privește spre „dincolo”, spre veșnicie, oricât de bune ar fi cele de aici, de pe pământ, mereu vor fi limitate: a ști că ele se vor termina amărăște din start.

Dumnezeu ne-a creat ca să trăim veșnic. Doar veșnicia poate să dea sens și valoare timpului. Doar cerul poate să facă să merite pământul. Suntem făcuți pentru „o viață mai bună”.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014