LECTURA I
Aminteşte-ţi de cel care te-a creat în zilele tinereţii tale, până când duhul se va întoarce la Dumnezeu!
Citire din cartea lui Qohelet 11,9-12,8
Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fă-ţi bine inimii tale în zilele tinereţii tale, umblă pe căile inimii tale şi după ceea ce văd ochii tăi! Dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecată! 10 Îndepărtează indignarea din inima ta şi fă să treacă răul din trupul tău! Căci copilăria şi adolescenţa sunt deşertăciune. 12,1 Aminteşte-ţi de cel care te-a creat în zilele tinereţii tale, până să vină zilele cele rele şi să fii atins de anii despre care vei spune: “Nu am nicio plăcere în ei”, 2 până să se întunece soarele, lumina, luna şi stelele şi să se întoarcă norii după ploaie, 3 până în ziua când vor tremura paznicii casei şi se vor încovoia oamenii puternici, vor înceta cele care macină, căci vor fi puţine, şi se vor întuneca cele care privesc prin ferestre. 4 Atunci vor fi închise cele două uşi care dau spre stradă, va cădea zgomotul râşniţei; oamenii se vor ridica la glasul păsării şi vor înceta toate fiicele cântecului. 5 Atunci se vor teme de înălţime şi de teroarea de pe drum; dar va înflori migdalul, se va da deoparte lăcusta şi va fi rupt caperul. Căci orice om va merge spre casa veşniciei sale şi cei care jelesc se vor învârti pe stradă 6 până când se va rupe funia de argint şi se va sfărâma vasul de aur, până când va fi zdrobit urciorul deasupra izvorului şi se va sfărâma roata de la fântână, 7 până se va întoarce pulberea în pământ, aşa cum a fost, şi până când duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat. 8 Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelet -, toate sunt deşertăciune!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: 1)
R.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie.

3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: “Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.

5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi!

14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru
să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Discipolilor le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,43b-45
În timp ce toţi se mirau pentru toate câte le făcea, Isus le-a spus discipolilor săi: “Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”. 45 Însă ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, tu ești Domnul vieții și călăuzești toate spre împlinirea. Prin trimiterea Fiului tău, ai învins ghimpele morții și le-ai oferit copiilor tăi viața veșnică. Învață-mă să mor față de mine însumi pentru a putea trăi.

Zădărnicia vieții și certitudinea morții

Prima lectură, din Cartea Eclesiastului, este o meditație asupra deșertăciunii vieții și a certitudinii morții. Perspectiva lui Qohelet, predicatorul, este foarte sumbră și tristă. Anterior, el a scris: „ Dacă un om ar avea mulţi ani, să se bucure de toţi! Îşi va aminti de zilele de întuneric, căci vor fi multe. Tot ceea ce vine este deşertăciune.” (11,8). Qohelet nu încearcă să privească dincolo de mormânt. El îi încurajează pe tineri să se bucure de zilele tinereții lor, dar să conștientizeze și că Dumnezeu îi va judeca în funcție de faptele lor. „Deoarece Dumnezeu este și Judecător și îl va trage la răspundere pe om pentru acțiunile sale (3,17; 11,9; 12,14), Qohelet îi îndeamnă pe cititori să se teamă [de Dumnezeu] (5,7; 12,13), să respecte poruncile Sale (12,13) și să evite formule necugetate în rugăciune (5,2-3). El este convins că „va fi bine pentru cei care se tem de Dumnezeu” (8,12)” (Ignatius Catholic Study Bible: Proverbe, Eclesiastul și Cântarea Cântărilor, 66). Qohelet folosește, de asemenea, mai multe imagini pentru a vorbi despre bătrânețe și sfârșitul vieții. El se gândește la mormânt ca la casa veșnică a omului. Trupul omului este praf și praful se întoarce înapoi în pământ. Totuși, în toate acestea, există o licărire de speranță, deoarece sufletul omului, insuflat în om și dăruit de Dumnezeu, nu se întoarce în pământ, ci la Dumnezeu. Aceasta este doar o fărâmă de speranță, deoarece Qohelet nu are nici o viziune cu privire la viața care continuă sau fericirea de după moarte (9,5, 10) (Ignatius Catholic Study Bible: Proverbe, Eclesiastul și Cântarea Cântărilor, 66).

Moartea răscumpărătoare a lui Isus

Când Qohelet numește deșertăciune toate lucrurile, el vrea să spună că sunt trecătoare și că trec repede. Zadarnice sunt plăcerile lumești, bogăția, înțelepciunea lumească și vigoarea tinereții. Toate trec și moartea este inevitabilă. În Evanghelia după Luca, Isus vorbește, de asemenea, despre moarte. Aceasta este a doua oară când își anunță moartea. Prima dată a fost după mărturisirea de credință a lui Petru; această a doua dată a avut loc după Schimbarea la Față. Acesta este modul în care Isus îi introduce pe discipolii săi în misterul răscumpărării. Acest mister al răscumpărării și pătimirea lui Isus au fost prefigurate în parte prin sacrificiul ceremonial al unui țap și al trimiterii altui țap. Noi meritam moartea din cauza păcatului nostru. Dar Isus a transferat asupra sa ceea ce ni se cuvenea și și-a dat viața pe cruce pentru ca noi să putem fi trimiși departe de moarte și distrugere (a se vedea Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 53).

Răspunsul lui Isus la întrebările lui Qohelet

Isus a suferit moartea pentru fiecare om (Evr 2,9). El a făcut acest lucru pentru ca ființele umane să poată fi transformate. Deoarece această transformare a trebuit să se producă prin suferință, omenirea păcătoasă s-a răzvrătit mereu împotriva ei. Astfel, Isus, pionierul mântuirii noastre, a trebuit să se supună acestei suferințe, deși personal nu avea nevoie să facă acest lucru. Isus a luat o natura umană și a acceptat în trup această acțiune dureroasă de transformare a lui Dumnezeu pentru a o putea comunica nouă, fraților și surorilor sale (a se vedea Vanhoye, A Different Priest, 111). Prin moartea sa, Isus a distrus moartea. După învierea lui Isus, îi putem răspunde lui Qoheleth că nu totul se termină cu mormântul – că, odată cu Cristos, unele lucruri nu sunt deșarte. Da, ființele umane încă mor. Dar acesta nu este sfârșitul, deoarece moartea este doar o trecere de la această viață la cealaltă. Da, ființele umane vor fi judecate. Cu toate acestea, Judecătorul nostru nu este doar drept, ci este și milostiv. Da, comorile lumești sunt trecătoare. Dar există o comoară cerească care durează. Da, bucuriile tinereții trec. Dar există o bucurie cerească care nu va dispărea. Da, trupurile noastre se întorc pe pământ. Dar în ultima zi, ele vor învia glorioase pentru a fi împreună cu Isus.

Doamne Isuse, ai murit pe cruce pentru mine, ai rupt blestemul străvechi și ai stabilit Noul Legământ. În timp ce mureai, L-ai implorat Tatăl să mă ierte și mi-ai dăruit-o pe Mama Ta pentru a avea grijă de mine. Ajută-mă să îți imit sacrificiul iubitor și ascultător.

Contemplu eu misterele vieții și ale morții în rugăciunea mea zilnică? Sunt pregătit să mă întâlnesc cu Domnul și să analizez modul în care am trăit? Ce pot face pentru a mă pregăti pentru o moarte sfântă?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: