VIAȚA VEȘNICĂ

LECTURA I
Puneţi-i deoparte, pentru mine, pe Barnaba şi pe Saul!
Citire din Faptele Apostolilor 12,24-13,5a
În zilele acelea, cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea tot mai mult. 25 Barnaba şi Saul s-au întors de la Ierusalim după ce şi-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. 13,1 În Biserica din Antiohia erau profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, cel numit Nigher, Luciu din Cirene, Manaen, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul. 2 În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: “Puneţi-i deoparte, pentru mine, pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!” 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. 4 Aşadar, trimişi de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleucia şi, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cipru. 5a Când au ajuns la Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.6 şi 8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!
sau:
Aleluia.
2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.
5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.
6 Să te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele să te laude!
8 Să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) “Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Eu, lumina, am venit în lume.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,44-50
În acel timp, Isus a strigat şi a zis: “Cine crede în mine nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis, 45 şi cine mă vede îl vede pe cel care m-a trimis. 46 Eu, lumina, am venit în lume pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă cineva aude cuvintele mele, şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, pentru că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Cine mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele îşi are judecătorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmă, 49 pentru că nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a trimis, Tatăl, mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun. 50 Şi ştiu că porunca lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce spun eu, aşa spun cum mi le-a spus Tatăl”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, prin Fiul Tău, îmi oferi darul vieții veșnice. Astăzi îmi reînnoiesc acceptarea acestui dar și îmi iau angajamentul de a-l păstra și de a-l cultiva în viața mea, prin fapte de iubire. Mântuiește-mă de întunericul păcatului și al morții și dăruiește-mi lumina credinței și a vieții.
Lumina credinței ne eliberează de întuneric
Fragmentul din Evanghelia de astăzi este concluzia primei jumătăți a Evangheliei după Sfântul Ioan, numită și Cartea Semnelor. Isus a făcut semne mărețe, cum ar fi schimbarea apei în vin, vindecări, înmulțirea pâinilor, redarea vederii orbilor și readucerea la viață a lui Lazăr. Aceste semne sunt invitații la a crede în Isus. Credința este ca o lumină puternică care ne salvează din întunericul păcatului. Ea ne ajută să vedem lumea în care trăim cu ochi spirituali. „Isus îi invită pe toți oamenii să creadă în el și să primească darul vieții veșnice, pe care Tatăl le-o oferă prin el (cf. In 3,16-17). Cei care cred și primesc acest dar, „nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieții” (In 8,12)” (Martin și Wright, The Gospel of John, p. 230).
Viața veșnică în Evanghelia după Sfântul Ioan
Când citim Evanghelia după Sfântul Ioan, este esențial să reținem că viața veșnică nu se referă exclusiv la viața de după moarte. Viața veșnică este viața însăși, viața propriu-zisă, trăită în prezentul ei (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, p. 82). Astfel, atunci când Isus spune: „Cine crede în mine are viața veșnică” (In 6,47), aceasta nu înseamnă că, dacă manifestăm un gest de credință în Isus, avem garanția că vom ajunge în Rai. Mai degrabă, înseamnă că prin credință suntem dispuși să ne împărtășim de viața dumnezeiască. Reprezintă începutul vieții veșnice, nu desăvârșirea ei cerească. Acest lucru înseamnă că a avea viață veșnică și a te bucura de comuniunea cu Dumnezeu, aici, pe pământ, este comparabil cu a avea parte de har, care ne face participanți la natura dumnezeiască. Darul vieții veșnice și darul harului pot fi pierdute prin păcat, dar și redobândite prin pocăință și prin Sacramentele Reconcilierii și Ungerii. La sfârșitul vieții noastre nu vom fi judecați numai funcție de faptul dacă am trăit sau nu săvârșind gesturi de credință, ci funcție de modul în care ne-am trăit credința prin iubire. Isus și-a împlinit cu fidelitate misiunea pe care Tatăl i-a încredințat-o. „Lucrarea mântuitoare a Tatălui, pe care Isus a îndeplinit-o prin ascultare iubitoare, i-a salvat pe oameni de păcat și de iad și i-a atrage în schimbul nesfârșit de iubire dat de comuniunea dumnezeiască” (Martin și Wright, The Gospel of John, p. 231).
Răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu
În prima lectură, din Faptele Apostolilor, asistăm la tranziția de la misiunea lui Petru la cea a lui Paul. Acesta din urmă va pleca în mai multe călătorii misionare pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu în toată zona mediteraneeană. Ni se spune că Barnaba și Paul și-au încheiat misiunea de a aduce ajutoare la Ierusalim în timpul foametei și l-au adus cu ei, în Antiohia, pe Ioan Marcu. Acest Ioan Marcu este identificat în mod obișnuit ca fiind autorul celei de-a doua Evanghelii. Când comunitatea s-a adunat în rugăciune, Duhul Sfânt a inspirat comunitatea să îi aleagă și să îi desemneze pe Barnaba și Paul să meargă să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu în toată Asia Mică (Fap 13-14). „O astfel de misiune nu s-a putut întâmpla până când Petru nu a inițiat comuniunea cu cei proveniți dintre păgâni (Fap 11). Prima destinație aleasă de Barnaba și Paul a fost Cipru (cf. Fap 13,4), probabil pentru că Barnaba este originar de pe această insulă (cf. Fap 4,36)” (Pimentel, Martorii lui Mesia, p. 114).
Doamne Isuse, prin pătimirea, moartea și învierea ta, ai dobândit viața veșnică pentru toate popoarele și le-ai îngăduit tuturor să devină copii ai lui Dumnezeu. Ajută-mă să înțeleg cum pot face ca tot mai mulți oameni să te cunoască și să creadă în tine, pentru ca să se bucure de viața veșnică în numele tău.
Credința mea a devenit călduță sau este vie și activă? Cum se manifestă credința vie și activă în viața mea de zi cu zi? Cum pot fi și astăzi asemenea lui Paul și Barnaba: atent la inspirațiile Duhului Sfânt și lipsit de frică în proclamarea Evangheliei?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
