VICTIMELE INOCENTE

Cu capul plecat și gânditor, un copil se întorcea acasă împreună cu părintii săi, după ce fusese în cimitir la înmormântare mamei unui prieten. Ajunși acasă, tatăl, căutând să-l încurajeze, îi spuse:

– Înțeleg că ești foarte afectat de durerea prietenului tău.

Copilul, începând să plângă, spuse:

– Nu asta mă doare, tată. Nu plâng pentru asta.

– Atunci, ce ai, fiule?

– Plâng pentru că am văzut pe morminte coroane de flori pe care scria „soția ta care te iubește, soțul tău care nu te uită”. În schimb, mama și tu mereu discutați și vă certați de parcă nu vă iubiți deloc. De asta plâng, tată.

Tristă realitate: întotdeauna copiii plătesc erorile părinților. Este inevitabil ca părinții – la fel ca orice ființă umană – să aibă greșeli. Dacă nu doresc să le lase moștenire fiilor lor, va trebui să lupte împotriva lor.

Unele dintre lucrurile cel mai dureroase pentru copil sunt tocmai discuțiile părinților. Îl fac să sufere, îl tulbură și-l derutează.

Este logic ca într-o căsnicie să existe diferite puncte de vedere și chiar discuții. Însă acest lucru trebuie să aibă loc în doi, niciodată avându-i pe copii ca martori.