VIEȚI ÎN PARALEL: APOSTOLII PETRU ȘI PAUL
LECTURA I
Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod.
Citire din Faptele Apostolilor 12,1-11
În acel timp, Irod a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău. 2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele Azimelor. 4 L-a prins şi l-a aruncat în închisoare, încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi ca să-l păzească, voind să-l înfăţişeze poporului după Paşte. 5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu. 6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea să-l înfăţişeze, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii, nişte străjeri păzeau închisoarea. 7 Şi iată că un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere! Îngerul l-a lovit în coastă pe Petru, l-a trezit şi i-a zis: “Scoală-te în grabă!” Iar lanţurile i-au căzut de la mâini. 8 Atunci, îngerul i-a spus: “Încinge-te şi leagă-ţi sandalele!” El a făcut astfel. Apoi i-a zis: “Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!” 9 El a ieşit şi l-a urmat, dar nu ştia că este adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie. 10 Trecând de prima strajă şi de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieşind, au mers pe o stradă şi, deodată, îngerul a plecat de la el. 11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: “Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 5)
R.: Domnul m-a eliberat de orice teamă.
2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.
4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.
6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.
8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.
LECTURA A II-A
De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,6-8.17-18
Preaiubitule, eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. 7 Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. 8 De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui. 17 Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului. 18 Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 16,18b
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. (Aleluia)
EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: “Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: “Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: “Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: “Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: “Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, cred că Isus este Cristos și Fiul tău veșnic. Tu l-ai trimis să întemeieze Biserica ca „sămânță” și început a Împărăției Tale. Prin Petru, ceilalți apostoli și ucenici ai răspândit Împărăția ta până la marginile pământului. Domnește și în inima mea, Doamne!
Petru și Paul
Petru a fost un pescar care a devenit stâncă pe care Isus și-a construit Biserica; Paul a fost un fabricant de corturi, care a devenit Apostolul pe care Isus l-a trimis la popoarele păgâne. Petru l-a negat pe Cristos, dar apoi s-a îndreptat și i-a întărit pe frații săi; Paul a persecutat Biserica, Trupul lui Cristos, dar apoi s-a îndepărtat și el și a purtat Evanghelia până la marginile pământului. Ambii l-au cunoscut pe Cristos, i-au răspuns cu generozitate și, în cele din urmă, au dat mărturie despre El prin martiriul lor la Roma: Petru a fost răstignit cu capul în jos pe Colina Vaticanului; Paul a fost decapitat de-a lungul Via Ostiense. Petru a fost profund conștient de păcatul său și a experimentat modul în care păcatul său l-a supărat pe Dumnezeu. Slăbiciunea și eșecurile sale l-au determinat adesea să plângă din iubire și căință, având o încredere profundă în Domnul. Paul, pe de altă parte, știa că este slab, dar se bucura de eforturile sale. El dorea să lupte, să alerge cursa, să ducă lupta cea bună. Nu s-a încrezut în el însuși, ci în dragostea lui Cristos, care poate învinge toate.
Misiunea lui Petru
Atât Petru, cât și Paul au primit însărcinări speciale de la Isus Cristos. Papa Benedict al XVI-lea a subliniat că lui Petru i-a fost încredințată misiunea în trei ocazii diferite (Omilie, 29 iunie 2009). În primul rând, în Evanghelia după Sfântul Matei, Petru mărturisește că Isus este Mesia și Fiul lui Dumnezeu și, drept răspuns, Isus îi spune lui Petru că el „va fi temelia solidă pe care se va construi edificiul Bisericii; el va avea cheile Împărăției Cerurilor pentru a o deschide sau a o închide oamenilor după cum crede de cuviință; în sfârșit, el va putea să lege sau să dezlege, în sensul de a stabili sau de a interzice tot ceea ce consideră necesar pentru viața Bisericii” (Benedict al XVI-lea, 7 iunie 2006). În al doilea rând, în Evanghelia după Sfântul Luca, în timpul ultimei cine, Isus îi spune lui Petru: „tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi!” (Lc 22,32). Aceste cuvinte prevestesc slăbiciunea lui Simon Petru, care avea să nege în fața unei slujnice și unui servitor că îl cunoaște pe Isus. „Prin această cădere, Petru – și împreună cu el Biserica din toate timpurile – trebuie să învețe că forțele proprii nu sunt suficiente pentru a construi și călăuzi Biserica Domnului” (Benedict al XVI-lea, 29 iunie 2006). Cuvintele lui Isus promit, de asemenea, convertirea lui Petru; Isus l-a privit pe Petru (Lc 22,61) și i-a oferit împăcarea și izbăvirea. În al treilea rând, în Evanghelia după Sfântul Ioan, Isus înviat îi încredințează turma lui Petru. Acesta va conduce turma prin caritate, urmându-l pe Cristos și fiind deschis la acțiunile Duhului. Petru reprezintă, așadar, stânca care este chemată să-i întărească pe frații săi și să aibă grijă de turmă ca un păstor. Credința lui Petru a început prin întâlnirea sa cu Isus, s-a întemeiat pe misterul morții și învierii lui Domnului, a progresat prin lucrarea Duhului Sfânt și, după moartea sa, a făcut posibilă vederea fericită a Domnului în slava cerească.
Misiunea lui Paul
Paul este Apostol prin vocație, prin voința lui Dumnezeu: convertirea sa nu a fost rezultatul unei maturizări a gândirii sau a reflecției sale, ci rodul unei intervenții divine, un har neprevăzut, dumnezeiesc (Benedict al XVI-lea, 25 octombrie 2006). Singurul lucru care a contat pentru el a fost slujirea lui Isus Cristos și a Evangheliei sale. El s-a dedicat să facă cunoscută Evanghelia, să anunțe harul destinat să-i împace pe oameni cu Dumnezeu, cu ei înșiși și cu ceilalți oameni. El nu a obosit să proclame că suntem îndreptățiți prin credința în Isus Cristos. Nu faptele Legii Vechi ne justifică și ne fac sfinți. După convertirea sa pe drumul Damascului, el „nu mai trăit pentru propria sa justificare. El a trăit pentru Cristos și cu Cristos: dăruindu-se pe sine, el nu mai căuta să se mai edifice pe sine” (Benedict al XVI-lea, 8 noiembrie 2006). Suntem uniți cu Cristos prin credință și suntem conduși de Duhul Sfânt către plinătatea iubirii. Paul l-a recunoscut pe Petru drept unul dintre stâlpii Bisericii. L-a respectat, dar nu a ezitat să apere adevărul Evangheliei. El l-a înfruntat pe Petru și a argumentat în favoarea libertății față de Lege: „În lumina întâlnirii cu Cristos cel Înviat, Paul și-a dat seama că, de îndată ce au aderat la Evanghelia lui Isus Cristos, păgânii nu mai aveau nevoie ca semn al justificării nici de circumcizie, nici de regulile care reglementau mâncarea și sabatul: Cristos este mântuirea noastră și toate lucrurile care sunt conforme cu El sunt corecte. Nu sunt necesare altele pentru a fi mântuiți (Benedict al XVI-lea, 1 octombrie 2008). Ne simțim liberi dacă ne conformăm viața cu Cristos, ne lăsăm călăuziți de credință și îi slujim pe frații noștri.
Doamne Isuse, luminează-mi mintea și călăuzește-mă pentru a-mi înțelege misiunea și pentru a ști cum să pun talanții pe care mi i-ai oferit în slujba Împărăției tale. Astăzi îmi reafirm credința în tine ca Fiu al lui Dumnezeu. Fii alături de mine în drumul care mă poartă spre viața veșnică împreună cu tine.
Viețile sfinților Petru și Paul ne învață că fiecare dintre noi are personalități, sensibilități, daruri și moduri diferite de a-l întâlni pe Isus și de a-i răspunde. Sfințenia este în esență comuniunea cu Dumnezeu prin Isus Cristos și Duhul Sfânt. În același timp, sfințenia noastră este personală; după cum scrie Jacques Philippe: „există tot atâtea forme de sfințenie și, prin urmare, tot atâtea căi către sfințenie, câte persoane există. Pentru Dumnezeu, fiecare persoană este absolut specială. Sfințenia nu presupune realizarea unui model dat de perfecțiune identic pentru toată lumea” (Philippe, În școala Duhului Sfânt , 17-18). Pentru a fi sfinți, trebuie să înțelegem că Dumnezeu ne va dezvălui calea sa, treptat, prin îndemnurile interioare ale Duhului Sfânt. Atât Petru, cât și Paul reprezintă modele pentru noi, deoarece amândoi s-au lăsat călăuziți de Duhul Sfânt prin multe încercări și suferințe. Ambii se bucură acum de gloria cerească și mijlocesc pentru noi în fața tronului harului lui Dumnezeu.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: