VINOVAT SAU INOCENT?

Odată, Frideric al II-Iea al Prusiei a vizitat închisoarea din Spandau. I-a întrebat pefiecare dintre definuți cauza condamnării. Toți s-au declarat nevinovați: cum că totul a fost o calomnie, o eroare, o nedreptate… Doar unul singur a spus că este vinovat și a acceptat că se află în închisoare din cauza infracțiunilor și a nelegiuirilor pe care le-a comis.

Înfara acestei recunoașteri și mărturisiri, regele a spus:

– Nu este bine ca un răufăcător ca tine să stea printre atâția nevinovați. Acesta nu este locul tău. Ieși imediat din închisoare.

Dreptatea umană nu obișnuiește să procedeze astfel. Pe cel care se declară vinovat, dreptatea oamenilor îl condamnă.

Da, dreptatea divină acționează astfel. „Mi-am propus: Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele. Și tu  ai iertat vinovăția păcatului meu” (Ps 31,5). Mi-am   propus să-l mărturisesc și deja am fost iertat.

 Sfântul Augustin spune: „Te acuzi? Dumnezeu te scuză. Te scuzi? Dumnezeu te acuză”.