Un poet a visat o scenă foarte drăguță care avea loc în ieslea din Betleem în noaptea în care Isus s-a născut:

Dintr-o dată, intră în staul o femeie bătrână îmbrăcată în negru, nepieptănată… și merge direct la Prunc. Preasfânta Fecioară tremură de teamă.

Femeia poartă ceva ascuns în mâini. Ajungând la iesle, îngenunchează, se apleacă adânc la pământ, apoi se îndreaptă. Așază în mâinile Pruncului ceea ce ascundea în mâinile sale. Se ridică și se întoarce, ca să plece.

Când Maria o vede din față i se pare altfel: frumoasă, zveltă, radiind de bucurie.

Preasfânta Fecioară privește la mâinile lui Isus. Printre degețelele sale de copil se afla un măr mușcat.

Misterioasa femeie nu era altcineva decât Eva.

 

Isus vine pe pământ ca să ia asupra sa păcatul lui Adam și al Evei, precum și ale noastre, ale tuturor: infinite „mere mușcate”.

În felul acesta înapoiază – Evei și fiilor săi – demnitatea și frumusețea fiilor lui Dumnezeu.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013