VIZITA LUI DUMNEZEU

Un om bun şi pios – în felul său – crezu că a auzit într-o noapte, în vis, glasul lui Dumnezeu care-i spunea: „Mâine voi veni în casa ta, ca să te vizitez”.

Rămase impresionat şi plin de speranţă şi de siguranţă în promisiunea divină.

De foarte dimineaţă s-a pus să gătească şi să împodobească casa. Totul i se părea prea puţin pentru oaspetele pe care-l aştepta.

Într-un moment al zilei, foarte devreme, auzi că bate cineva la uşă. Inima începu să-i bată puternic. „A ajuns”, se gândi. Însă nu. Era un cerşetor. Îi cerea să-l lase să intre puţin, ca să se încălzească la foc.

– Îmi pare rău – spuse bunul om. Astăzi aştept o vizită foarte importantă şi sunt foarte ocupat.

Mai apoi veni un cumnat de-al său, îngrijorat pentru nişte probleme familiale. Avea nevoie de cineva care să-l asculte. Mai târziu, un prieten care avea nevoie de sfatul său; apoi, un vânzător ambulant oferindu-i marfa lui; apoi, un bolnav care căuta o mângâiere în durerile sale…

Toţi au auzit de pe buzele sale acelaşi răspuns:

– Uite, îmi pare foarte rău, însă astăzi aştept o vizită foarte importantă. Nu pot să stau niciun minut. O să vorbim cu altă ocazie.

Seara se culcă obosit şi deceptionat. Şi, din nou în vis, plângând, se lamentă în faţa Domnului pentru că nu a venit în casa lui, pregătită cu atâta grijă. Şi din nou auzi vocea lui Dumnezeu care îi spunea:

– Astăzi am fost de zece ori la casa ta: mai întâi în cerşetorul căruia îi era frig, apoi în cumnatul tău, apoi în prietenul tău… Însă tu erai prea ocupat ca să mă primeşti.

„Pe acest Dumnezeu invizibil îl întâlnim în lucrurile cel mai vizibile şi materiale” (Conversaţii cu Mons. Josemaria Escriva, 114).

Dacă am şti să-l vedem pe Dumnezeu în oamenii care se apropie de noi, tratarea ar fi mult mai umană.